- fâţ
- FÂŢ interj. Cuvânt care imită o mişcare (continuă). – Onomatopee.Trimis de LauraGellner, 08.05.2004. Sursa: DEX '98fâţ/fâţa interj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFÂŢ interj. pop. (se foloseşte, de obicei repetat, pentru a reda o mişcare bruscă sau mişcări continue alternative). ♢ fâţ încolo, fâţ încoace ba încolo, ba încoace; când încolo, când încoace. /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfîţ interj. – Exprimă ideea de mişcare rapidă. – var. fîţa, fî(r)ţa-fî(r)ţa. Creaţie expresivă, cf. bîţ, hîţ, fîşt. – Der. fîţă (var. fiţă), s.f. (plevuşcă, peşte mărunt; varietate de grindel, Cobitis taenia; băiat ager, descurcăreţ; femeie de serviciu); fîrţă, s.f. (copil, băiat; fată; tînără uşuratică; flecuşteţ, nimic); fîrţîgău, s.m. (persoană versatilă, volubilă, fără minte); fîţîi, vb. (a mişca repede; refl., a fierbe, a se agita; refl., a se răsuci; refl., a se fandosi), cu var. rară fîrţîi, fîţcîi (după Cihac, II, 108, aflat în legătură cu ceh. frcati "a se mişca", sb. fercati "a zburătăci"); fîrţîitor, adj. (care se mişcă); fîţîială, s.f. (agitaţie, larmă; legănare; moft, nazuri); fiţă, s.f. (plevuşcă; arg., moft, nazuri); fiţărae, s.f. (arg., moft, nazuri); fartiţii, s.f. pl. (arg., nazuri); fiţuică, s.f. (notiţe folosite de elevi pentru a copia la examene; ziar de categorie inferioară), probabil prin confuzia fr. fiche cu fiţă, datorită rapidităţii cu care trebuie consultată (după Tiktin, în legătură cu germ. Fitzel "bucată"). – Din rom. provine rut. facygati (Miklosich, Wander., 14).Trimis de blaurb, 16.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.