zburătui

zburătui
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. tranz. (Rar) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbuşească. – Din zbura.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

zburătuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zburătuiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • zburãtuí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zburãtuiésc, imperf. 3 sg. zburãtuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zburãtuiáscã …   Romanian orthography

  • zburătuire — ZBURĂTUÍRE, zburătuiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a zburătui şi rezultatul ei. [var.: zburătăíre s.f.] – v. zburătui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  zburătuíre s. f., g. d. art. zburătuírii; pl. zburătuíri …   Dicționar Român

  • zburătăci — ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. tranz. A arunca cu ceva (într o pasăre, într un pom etc.); a zburătui (1). 2. intranz. şi refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi şi înălţându se de la pământ; a face zboruri scurte,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”