- zburătură
- ZBURĂTÚRĂ, zburături, s.f. 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Aşchie, ţandără. ♦ (înv.) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mişcare de aruncare; distanţă până la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburătură de praştie. – Zbura + suf. -ătură.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ZBURĂTÚRĂ, zburătúri, s.f. zburătură 2. zburătură; zbor1. 3. Partea din faţă a tunului.Trimis de tavi, 30.05.2004. Sursa: DERZBURĂTÚRĂ s. v. aşchie, retevei, scurtă-tură, surcea, surcică, ţandără.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimezburătúră s. f., g.-d. art. zburătúrii; pl. zburătúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficZBURĂTÚR//Ă zburăturăi f. 1) Distanţă până la locul de cădere a unui obiect aruncat. 2) Bu-cată mică şi subţire de lemn care sare în momentul cioplirii sau tăierii; aşchie; ţandără. 3) Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă în cineva sau în ceva; scurtătură. /a zbura + suf. zburăturăăturăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.