spârcuire

SPÂRCUÍRE, spârcuiri, s.f. (înv. şi reg.) Acţiunea de a (se) spârcui şi rezultatul ei. – v. spârcui.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



spârcuíre s. f., g.-d. art. spârcuírii; pl. spârcuíri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic