dumica

dumica
DUMICÁ, dumíc, vb. I. tranz. (pop.) 1. A sfărâma, a rupe, a tăia în bucăţele, a fărâmiţa un aliment; (în special) a mesteca în gură un aliment. 2. A tăia pe cineva în bucăţi; a ciopârţi; p. ext. a distruge, a nimici. [prez. ind. acc. şi: dúmic]. – Probabil lat. *demicare (< mica "bucăţică, fărâmitură").
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DUMICÁ vb. v. amesteca, ciopârţi, mesteca, sfârteca, sfâşia.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dumicá vb., ind. prez. 1 sg. dumíc, 3 sg. şi pl. dumícă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DUMICÁ dumíc tranz. pop. 1) A rupe în bucăţi; a bucăţi; a fărâma. 2) (alimente) A sfărâma în gură cu dinţii; a mesteca. 3) reg. A tăia la nimereală în bucăţi; a bucăţi; a ciocârti. 4) reg. A face să nu mai existe; a distruge; a nimici; a prăpădi. /<lat. demicare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

dumicá (-c, -át), vb. – A sfărîma, a fărîmiţa, a tăia în bucăţele. – Mr. dińic, dińicari. lat. *dēmῑcāre, de la mῑca "bucăţică", cf. mică (Puşcariu 499; Candrea-Dens., 1095; REW 2551; Rosetti, I, 166, care greşeşte propunînd lat. demicāre "a lupta"). Rezultatul normal, demicāre sau dimicare (atestat în sec. XVII) a fost disimilat. cf. formaţia paralelă din fr. émittiermielat. mica. După Cihac, II, 94, din slov., ceh. demikát, mag. domika "terci"; este însă mai probabil ca aceste cuvinte să provină din rom. (cf. Scriban). – Der. dumicat, s.m. (fărîmă; îmbucătură).
Trimis de blaurb, 17.08.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • dumicat — DUMICÁT, dumicaţi, s.m. (pop.) Bucată mică ruptă dintr un aliment, atât cât se bagă o dată în gură; îmbucătură. – v. dumica. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DUMICÁT s. v. gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură. Trimis de siveco, 13 …   Dicționar Român

  • zdrumica — ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. tranz. (pop.) A face bucăţele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ fig. A nimici, a distruge. – Contaminare între dumica şi zdrobi. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98  ZDRUMICÁ vb. v. distruge, mărunţi, nimici, pisa,… …   Dicționar Român

  • ciopârţi — CIOPÂRŢÍ, ciopârţesc, vb. IV. tranz. 1. A tăia în bucăţi (şi la întâmplare) o fiinţă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli rău, neîndemânatic. [var.: (înv. şi pop.) ciopârtí vb.… …   Dicționar Român

  • mesteca — MESTECÁ2 vb. I v. amesteca. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MESTECÁ1, méstec, vb. I. tranz. A sfărâma un aliment cu dinţii şi a l amesteca în gură (pentru a l înghiţi). ♦ A învârti ceva (cu limba) în gură. ♦ fig. A pune la… …   Dicționar Român

  • mică — MÍCĂ1, mice, s.f. Familie de minerale cristalizate, cu luciu sticlos, sidefos, care se desfac uşor în foiţe subţiri (elastice şi transparente), întrebuinţate în industria electrotehnică, a unor materiale de construcţie, la fabricarea unor sorturi …   Dicționar Român

  • mấţă — mîţă ( ţe), s.f. – Pisică. – Megl. maţă. Creaţie expresivă, comună multor idiomuri, cf. it. micio, v. fr. mite, sp. miz(o), germ. Mieze, bg., sb., cr. maca (de unde megl …   Dicționar Român

  • nimica — NIMÍCA pron. neg., adv., s.f. v. nimic. Trimis de RACAI, 15.03.2005. Sursa: DEX 98  nimicá, nimíc, vb. IV (reg.) a tăia mărunt, a mărunţi, a fărâmiţa, a toca; a dumica. Trimis de blaurb, 08.08.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • scurma — SCURMÁ, scurm, vb. I. tranz. şi intranz. (pop.) A răscoli la suprafaţa pământului (cu râtul, cu ciocul, cu ghearele, cu o unealtă etc.) pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură. ♦ tranz. fig. A preocupa (chinuind sufleteşte); a… …   Dicționar Român

  • sfârteca — SFÂRTECÁ vb. I v. sfârtica. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFÂRTECÁ vb. 1. a ciopârţi, a sfâşia, (pop. şi fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crâmpoţi, a măcelări, (Mold., Bucov. şi Ban.) a ciocârti, (prin Mold.) a cârnosi,… …   Dicționar Român

  • sfâşia — SFÂŞIÁ, sfấşii, vb. I. tranz. 1. A rupe cu mâna în bucăţi, în fâşii, a sfârtica o pânză, o hârtie etc. fără a folosi instrumente tăioase. ♦ fig. A chinui, a îndurera pe cineva. ♢ expr. A sfâşia (sau, refl., a i se sfâşia) cuiva inima = a produce… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”