- mấţă
- mîţă (-ţe), s.f. – Pisică. – Megl. maţă. Creaţie expresivă, comună multor idiomuri, cf. it. micio, v. fr. mite, sp. miz(o), germ. Mieze, bg., sb., cr. maca (de unde megl., ngr. μάτσιον, alb. matsë), v. Diez, I, 276; Cihac, II, 190; Meyer 263; Şeineanu, Semasiol., 177; Berneker, II, 1; REW 5557. Der. mîţ, s.m. (pisoi); mîţesc, adj. (de pisică); mîţan, s.m. (pisoi, cotoi); mîţeşte, adv. (ca pisicile); mîţişor, s.m. (creangă de salcie în floare, serveşte drept ramură de palmier în Dumica Floriilor); mîţos, adj. (capricios). – Din rom. provine mag. móca (Edelspacher 19).Trimis de blaurb, 26.04.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.