scurma

scurma
SCURMÁ, scurm, vb. I. tranz. şi intranz. (pop.) A răscoli la suprafaţa pământului (cu râtul, cu ciocul, cu ghearele, cu o unealtă etc.) pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură. ♦ tranz. fig. A preocupa (chinuind sufleteşte); a irita. – Probabil lat. excorrimare.
Trimis de ionel_bufu, 21.07.2004. Sursa: DEX '98

SCURMÁ vb. 1. a râcâi, a scormoni, (rar) a scotoci, (înv., pop. şi fam.) a scociorî, (înv. şi reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a răcăli, a răşchia, a scodormoli, (prin Mold.) a râcălui, (Transilv. şi Maram.) a scorni. (Găinile scurma pământul.) 2. a scormoni, (pop.) a săpa, (reg.) a dricui. (Porcul scurma cu râtul pământul.)
Trimis de siveco, 18.08.2007. Sursa: Sinonime

SCURMÁ vb. v. ara, scotoci.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

scurmá vb., ind. prez. 3 sg. scúrmă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SCURMÁ scurm tranz. 1) (pământ, paie, gunoi etc.) A răscoli, dând la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a râcâi. 2) fig. (despre gânduri, griji etc.) A chinui sufleteşte; a nu lăsa în pace. 3) fam. (persoane) A încerca de a submina, răscolind trecutul cuiva (pentru a găsi lucruri compromiţătoare); a râma. /cf. lat. excorrimare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

scurmá (-m, -át), vb. – A zgîrma, a scormoni. – var. scruma, scirma, Olt. scîrmîi.De la scrum "cenuşă", care mai de mult trebuie să fi însemnat "praf în general"; animalele care scurmau pămîntul în bucăţele mici. Ideea de "a face praf" este denumirea semantică generală pentru scrum, scurma şi sdrumica; forma primitivă este scruma, care apare şi cu sensul de "a arde". Explicaţia pornind de la lat. *excorrimāre (Giuglea, Cercetări lexicografice, 26; Tiktin; REW 2254; Candrea, GS, VII, 196), cf. rîma, nu pare izbutită. Der. scurmător, adj. (care scurmă); scurmătură, s.f. (ţărînă; scormonire); scormoni, vb. (a săpa, a scurma), cu suf. expresiv -ni, cf. var. scromoli cu suf. -li, tot expresiv (după Scriban, Arhiva, XXV, 134, din mag. karmolni; după Puşcariu, Dacor., I, 239-41, din cormană); scormoneală, s.f. (scurmat); scormonitor, adj. (care scormoneşte); sdrumica, vb. (a pulveriza, a sfărîma), probabil în loc de *scrumica, cf. mr. sdrumin(are), sdrumig(are), pe care Pascu, Archiv. rom., VI, 26 şi REW 7440a îl reduc la lat. rumināre (după Koerting 3389 şi Cihac, I, 163, din lat. *exdemicāre, cf. contra Densusianu, rom., XXXIII, 286; după Tiktin, Puşcariu, Dacor., VIII, 107 şi Candrea, de la dumica contaminat cu sdrobi).
Trimis de blaurb, 29.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • scormoni — SCORMONÍ, scormonésc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A căuta cu de amănuntul, a cerceta peste tot răvăşind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală); a scotoci, a cotrobăi; p. gener. a căuta. ♢ refl. Se scormoneşte în buzunare. ♦ tranz.… …   Dicționar Român

  • râcâi — RÂCÂÍ, rấcâi, vb. IV. tranz. (Despre păsări sau animale) A scormoni, a scurma cu ghearele sau cu labele; p. ext. (despre oameni) a zgâria ceva cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument. ♢ expr. A( l) râcâi (pe cineva) la inimă = a l chinui pe… …   Dicționar Român

  • râma — RÂMÁ, pers. 3 rấmă, vb. I. intranz. (Despre porci) A scormoni pământul cu râtul. ♢ expr. (tranz.; pop.) A râma (un gând pe cineva) la inimă = a chinui (un gând) pe cineva. – lat. rimare. Trimis de dante, 04.07.2004. Sursa: DEX 98  RÂMÁ …   Dicționar Român

  • scotoci — SCOTOCÍ, scotocésc, vb. IV. tranz., intranz. şi refl. A (se) căuta, a (se) cerceta cu de amănuntul peste tot (pentru a găsi ceva); a cotrobăi. – et. nec. Trimis de LauraGellner, 19.07.2004. Sursa: DEX 98  SCOTOCÍ vb. 1. v. căuta. 2. (rar) a se… …   Dicționar Român

  • scurmare — SCURMÁRE, scurmări, s.f. Acţiunea de a scurma şi rezultatul ei. – v. scurma. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCURMÁRE s. râcâială, râcâit, râcâitură, scormonire, scurmătură, (înv., pop. şi fam.) scociorâre, sco ciorât. (scurmare …   Dicționar Român

  • scurmător — SCURMĂTÓR, OÁRE, scurmători, oare, adj. (Adesea substantivat) Care scurmă, care scormoneşte. – Scurma + suf. ător. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  scurmătór adj. m., pl. scurmătóri; f. sg. şi pl …   Dicționar Român

  • scurmătură — SCURMĂTÚRĂ, scurmături, s.f. Faptul de a scurma. ♦ (concr.) Loc unde s a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare. – Scurma + suf. ătură. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  scurmătúră s. f., g. d. art. scurmătúrii; (gropi) pl.… …   Dicționar Român

  • zgândări — ZGÂNDĂRÍ, zgândăresc, vb. IV. tranz. şi refl. A( şi) irita o rană, o bubă etc. rupând o, scărpinând o, râcâind o. ♦ tranz. fig. A aţâţa, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – et. nec. Trimis de valeriu, 02.06.2003 …   Dicționar Român

  • ara — ARÁ, ar, vb. I. tranz. A răsturna cu plugul brazde de pământ în vederea pregătirii solului pentru cultivare. – lat. arare. Trimis de ana zecheru, 08.03.2004. Sursa: DEX 98  ARÁ vb. (rar) a scurma. (Tractoarele ara pământul.) Trimis de siveco, 05 …   Dicționar Român

  • dricui — DRICUÍ vb. v. bate, bătători, bătuci, îndesa, presa, scormoni, scurma. Trimis de siveco, 11.12.2008. Sursa: Sinonime  dricuí ( uésc, ít), vb. – 1. A brăzda, a săpa. – 2. A brăzda, a străbate. Origine necunoscută. După Scriban, în legătură cu ceh …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”