- râcâi
- RÂCÂÍ, rấcâi, vb. IV. tranz. (Despre păsări sau animale) A scormoni, a scurma cu ghearele sau cu labele; p. ext. (despre oameni) a zgâria ceva cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument. ♢ expr. A(-l) râcâi (pe cineva) la inimă = a-l chinui pe cineva gândul că trebuie să facă un lucru şi nu l-a făcut sau că ştie un lucru care interesează pe altul şi nu-l spune. ♦ A îndepărta prin zgâriere un înveliş, un strat. – Formaţie onomatopeică.Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98RÂCÂÍ vb. 1. v. scurma. 2. a zgâria, (pop.) a zgrepţăna. (A râcâi cu unghiile un obiect.) 3. v. zgândări. 4. a răzui, (rar) a scobi. (râcâi pipa spre a o curăţa.)Trimis de siveco, 14.08.2008. Sursa: Sinonimerâcâí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. râcâie, imperf. 3 sg. râcâiáTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA RÂCÂÍ râcâi tranz. (pământ, paie, gunoi etc.) A răscoli, dând la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a scurma. ♢ A-l râcâi (pe cineva) la inimă a roade (pe cineva) un gând, o părere de rău, o grijă. / Onomat.Trimis de siveco, 28.01.2008. Sursa: NODEXrîcîí (rấcâi, râcâít), vb. – A scormoni, a roade. – var. rîcălui. Origine expresivă, cf. sl. rkati "a sforăi" (după Scriban, sl. ar fi etimon pentru rom.), gr. ῥυϰαρίζω "a răzui", fr. racler "a roade". Der. din sl. ryti, ryją "a scormoni" (Cihac, II, 312), nu pare posibilă. – Der. rîcîit (var. rîcîitură, rîcîială), s.n. (răzuială).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.