dumicat

dumicat: DUMICÁT, dumicaţi, s.m. (pop.) Bucată mică ruptă dintr-un aliment, atât cât se bagă o dată în gură; îmbucătură. – v. dumica.

Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DUMICÁT s. v. gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dumicát s. m., pl. dumicáţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DUMICÁ//T dumicatţi m. pop. Cantitate dintr-un aliment cât poate fi muşcată cu gura o dată; îmbucătură. /v. a dumica

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

dumicát, dumicáţi, s.m. (pop.) 1. bucată mică ruptă dintr-un aliment; îmbucătură. 2. supă cu cocoloaşe de mei fiert.

Trimis de blaurb, 04.05.2006. Sursa: DAR

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

îmbucătură — ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, s.f. 1. Cantitate dintr un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură; înghiţitură, dumicat; p. ext. mâncare; bucătură. 2. Loc de asamblare a două ţevi, două burlane etc., a unui ştift care intră în locaşul său etc. –… … Dicționar Român
dumica — DUMICÁ, dumíc, vb. I. tranz. (pop.) 1. A sfărâma, a rupe, a tăia în bucăţele, a fărâmiţa un aliment; (în special) a mesteca în gură un aliment. 2. A tăia pe cineva în bucăţi; a ciopârţi; p. ext. a distruge, a nimici. [prez. ind. acc. şi: dúmic].… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias