cizela

cizela
CIZELÁ, cizelez, vb. I. 1. tranz. A prelucra. a finisa sau a ornamenta cu dalta, cu ciocanul etc. diferite obiecte (de metal) pentru a le da forma sau aspectul dorit. 2. tranz. fig. A aduce îmbunătăţiri (de stil, de exprimare) unei lucrări (literare, ştiinţifice); a ciopli. 3. tranz. şi refl. fig. A face să capete sau a căpăta deprinderi civilizate, cultură etc. – Din fr. ciseler.
Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX '98

CIZELÁ vb. 1. a şlefui. (cizela cu dalta un material.) 2. v. stiliza.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CIZELÁ vb. v. civiliza, cultiva, rafina, stila.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cizelá vb., ind. prez. 1 sg. cizeléz, 3 sg. şi pl. cizeleáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CIZEL//Á cizelaéz tranz. 1) (mai ales piese metalice) A aduce la condiţiile dorite, perfecţionând prin anume operaţii; a definitiva; a finisa. 2) fig. (texte) A îmbunătăţi prin redactare minuţioasă; a şlefui. 3) A face să se cizeleze. /<fr. ciseler
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE CIZEL//Á mă cizelaéz intranz. (despre persoane) A căpăta deprinderi de comportare politicoasă; a deveni manierat; a se ciopli; a se şlefui; a se civiliza. /<fr. se ciseler
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CIZELÁ vb. I. tr. A lucra, a ciopli, a scobi, a orna cu dalta. ♦ (fig.) A şlefui; a împodobi, a înfrumuseţa (o operă, o scriere etc.). [< fr. ciseler].
Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DN

CIZELÁ vb. tr. 1. a lucra, a ciopli, a orna cu dalta. 2. (fig.) a şlefui; a înfrumuseţa (o operă, o scriere etc.). (< fr. ciseler)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • cizelá — vb., ind. prez. 1 sg. cizeléz, 3 sg. şi pl. cizeleázã …   Romanian orthography

  • ciopli — CIOPLÍ, cioplesc, vb. IV. 1. tranz. A desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuţit, aşchii dintr o bucată de lemn, de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare; a ciocârti. ♦ spec. A sculpta. 2. tranz. fig. A aduce… …   Dicționar Român

  • şlefui — ŞLEFUÍ, şlefuiesc, vb. IV tranz. 1. A prelucra o suprafaţă dură prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a i da o anumită formă; a lustrui. ♦ fig. A cizela, a retuşa, a perfecţiona un text literar. ♦ refl. fig.… …   Dicționar Român

  • cizelare — CIZELÁRE, cizelări, s.f. Acţiunea de a (se) cizela şi rezultatul ei. – v. cizela. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  CIZELÁRE s. 1. cizelat, şlefuire, şlefuit. (cizelare unui material dur.) 2. v. stilizare. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • civiliza — CIVILIZÁ, civilizez, vb. I. tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni civilizat – Din fr. civiliser. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  A (se) civiliza ≠ a (se) îndobitoci, a (se) sălbătăci Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • cizelat — CIZELÁT, Ă, cizelaţi, te, adj. 1. (Despre obiecte metalice) Prelucrat, finisat, ornamentat cu dalta, cu ciocanul etc. 2. fig. (Despre opere literare, ştiinţifice) Care a fost îmbunătăţit (din punct de vedere al stilului, al exprimării). 3. fig.… …   Dicționar Român

  • peria — PERIÁ, périi, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) curăţa de praf, de scame, de noroi cu ajutorul periei. ♦ A ( şi) netezi părul cu peria de cap. 2. tranz. A trece de repetate ori cu peria de fuioare peste fuiorul de in sau de cânepă ieşit din… …   Dicționar Român

  • pieptăna — PIEPTĂNÁ, piéptăn, vb. I. 1. tranz. şi refl. A ( şi) descurca, a ( şi) netezi, a ( si) aranja sau a ( şi) curăţa cu pieptenele părul sau barba. ♦ A (se) coafa. ♦ tranz. (pop.) A ţesăla. 2. tranz. A trece anumite fibre textile prin dinţii unor… …   Dicționar Român

  • stila — STILÁ, stilez, vb. I. refl. şi tranz. A (se) forma, a (se) deprinde să se comporte conform regulilor de bună creştere, specifice oamenilor civilizaţi, culţi. – Din fr. styler. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STILÁ vb. a se civiliza …   Dicționar Român

  • toreutică — TOREÚTICĂ s.f. Arta de a sculpta, cizela şi asambla lemnul, aurul şi fildeşul în antichitatea greacă; p. ext. artă a sculpturii în bronz. – Din fr. toreutique. Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  toreútică s. f. (sil. reu ), g. d …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”