Dicționar Român. 2013.
sfârcâit — SFÂRCÂÍT1 s.n. (reg.) Faptul de a sfârcâi. – v. sfârcâi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFÂRCÂÍT2, Ă, sfârcâiţi, te, adj. (reg.) Care sfârcâie. – v. sfârcâi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
sfârcâire — SFÂRCÂÍRE, sfârcâiri, s.f. (reg.) Acţiunea de a sfârcâi şi rezultatul ei. – v. sfârcâi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 sfârcâíre s. f., g. d. art. sfârcâírii; pl. sfârcâíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ort … Dicționar Român
biciui — BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ tranz. A lovi cu ceva (subţire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravaşa. 2. tranz. fig. A critica, a satiriza fără cruţare. [prez. ind. şi bíciui. – var.: ( … Dicționar Român
priza — PRIZÁ1, prizez, vb. I. tranz. A trage, a aspira tutun pe nas. – Din fr. priser. Trimis de ana zecheru, 13.04.2004. Sursa: DEX 98 PRIZÁ2, prizez, vb. I. tranz. (livr.) A aprecia, a preţui. – Din fr. priser … Dicționar Român
smiorcăi — SMIORCĂÍ, smiorcăi, smiórcăi, vb. IV. (pop. şi fam.) 1. intranz. A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. intranz. şi refl. A plânge (alintat şi prefăcut) sau a se… … Dicționar Român
smârcui — smârcuí, smârcuiésc, vb. IV (reg.) a smiorcăi (a trage repetat aerul pe nas, provocând un zgomot caracteristic), a sfârcâi. Trimis de blaurb, 15.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
şfichiui — ŞFICHIUÍ, şfichiuiesc, vb. IV. tranz. A atinge cu şfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ fig. A înţepa cu vorba, a ironiza, a persifla. [pr.: chiu i] – Şfichi + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
