- plagă
- PLÁGĂ, plăgi, s.f. 1. Leziune a ţesuturilor corpului, provocată accidental (arsură, tăietură etc.) sau pe cale operatorie; rană. 2. Situaţie nenorocită, pacoste, calamitate, nenorocire, flagel. – Din lat. plaga.Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX '98PLÁGĂ s. v. rană.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePLÁGĂ s. v. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie.Trimis de siveco, 19.04.2008. Sursa: Sinonimeplágă s. f., g.-d. art. plăgii; pl. plăgiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLÁGĂ plăgi f. 1) Vătămare locală a unui ţesut organic, provocată de o traumă; rană; leziune. 2) fig. Catastrofă de mari proporţii; nenorocire mare şi grea care se abate asupra unei colectivităţi; prăpăd; dezastru; calamitate; flagel. [G.-D. plăgii] /<lat. plagaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLÁGĂ s.f. 1. Rană (deschisă). 2. (fig.) Calamitate; situaţie nenorocită. [pl. plăgi. / cf. lat. plaga, germ. Plage].Trimis de LauraGellner, 03.02.2007. Sursa: DNPLÁGĂ s. f. 1. rană (deschisă). 2. (fig.) calamitate, flagel; nenorocire. (< lat. plaga)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNplágă (plắgi), s.f. – 1. Rană. – 2. Flagel, calamitate. – Mr. pleagă. lat. plaga (Puşcariu 1331; REW 6562), dar caracterul popular al cuvîntului este cam îndoielnic; cf. totuşi mr., alb. pljagë. – Der. plăguit (var. pleguit), adj. (rănit), înv., în Banat.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.