- soartă
- SOÁRTĂ, sorţi, s.f. 1. (În concepţiile mistice) Forţă supranaturală despre care se crede că hotărăşte irevocabil, fatal, toate acţiunile şi întâmplările din viaţa oamenilor; destin, fatalitate, noroc, scrisă, ursită. 2. Totalitatea evenimentelor (accidentale sau nu) care compun viaţa (sau o parte a vieţii) unei fiinţe (umane); condiţie de viaţă. ♦ Evoluţie, desfăşurare (a unei acţiuni); deznodământ. – lat. sors, -tis.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SOÁRTĂ s. 1. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, ursită, zodie, (livr.) fatum, (rar) predeterminaţie, (înv. şi pop.) strişte, (pop.) dată, făcut, noroceală, norocire, orândă, parte, rânduială, scrisă, soroc, (înv. şi reg.) sorocire, (reg.) ursă, urseală, (înv.) predestinaţie, preursire, preursită, trişte, ursitoare, (grecism înv.) proorizmos, (fig.) stea. (Aşa i-a fost soartă.) 2. situaţie, stare. (Nu ştie nimic de soartă lor.) 3. deznodământ, sfârşit. (soartă bătăliei s-a decis.)Trimis de siveco, 25.03.2006. Sursa: SinonimeSOÁRTĂ s. v. placentă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesoártă s. f., g.-d. art. sórţii; pl. sorţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSOÁRT//Ă sorţi f. 1) (în concepţii mistice) Forţă supranaturală despre care se crede că determina desfăşurarea evenimentelor; ursită; fatalitate; destin. soartă vitregă. soartă crudă. 2) Concurs de împrejurări inevitabile. ♢ În voia soartăei la întâmplare. 3) Rezultat final al unei acţiuni; deznodământ. [G.-D. sorţii] /<lat. sors,soartătisTrimis de siveco, 07.05.2007. Sursa: NODEXsoártă s. f., g.-d. art. sórţii (în expr. şi: soártei); pl. sorţiTrimis de gall, 07.03.2008. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.