noroc

NORÓC, (pop.) noroace, s.n. 1. Soartă, ursită, destin (favorabil). ♢ Cu sau fără (de) noroc = a) loc. adj. şi adv. (care este) cu (sau fără) succes; b) loc. adj. care exprimă, arată (ne)fericire, (in)succes. ♢ loc. adv. La (sau într-un) noroc = la întâmplare, fără a fi sigur de reuşită. ♢ expr. (pop.) La cât mi-a sta norocul = în ce măsură voi fi favorizat de soartă. A-i fi scris în noroc să... = a-i fi sortit să... 2. Întâmplare neaşteptată sau concurs de împrejurări favorabile care asigură reuşita unei acţiuni, îndeplinirea unei dorinţe etc.; şansă, baftă. ♢ Joc de noroc = nume generic dat jocurilor în care câştigul depinde (aproape exclusiv) de întâmplare. ♢ expr. A avea noroc sau a fi cu noroc = a avea succes sau a fi favorizat de împrejurări în acţiunile întreprinse. Noroc că... = bine că..., din fericire... A avea norocul să.... = a se ivi prilejul favorabil pentru... A avea noroc de cineva (sau de ceva) = a avea avantajul de a da peste cineva (sau ceva) folositor; a se putea sluji cu folos de cineva sau de ceva. Unde-i norocul să... = ce bine ar fi să... A da noroc = a) a saluta; b) a închina, a ciocni, a ura. Noroc! = formulă de salut sau de urare. 3. Stare sufletească sau situaţie în care omul se simte fericit; fericire, bine. ♦ Bunăstare. – Din sl. naroku.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



Noroc ≠ ghinion, nenoroc, nenorocire

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



NORÓC s., interj. 1. s. şansă, (înv. şi pop.) norocire, strişte, (înv.) selamet, (fam.) baftă, (rar fig.) venă. (Lipsit de noroc; norocul lui a fost acela ca....) 2. s. v. fericire. 3. interj. ferice!, halal! (noroc de voi!) 4. s. v. soartă.

Trimis de siveco, 13.05.2008. Sursa: Sinonime



noróc s. n., pl. noroáce

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



NOR//ÓC norocoáce n. pop. 1) Soartă, destin favorabil. ♢ La (sau într-un) noroc la întâmplare. 2) Concurs de împrejurări favorabile. ♢ A-i surâde cuiva norococul a-i merge cuiva în viaţă. A-şi încerca norococul a întreprinde ceva fără a fi sigur de reuşită. Spre norococul cuiva din fericire. Cum a da târgul şi norococul cum va fi; după împrejurări. A avea noroc a reuşi, a avea succes. Joc de noroc joc (de cărţi, de zaruri etc.) în care câştigul este întâmplător; joc de ha-zard. noroc! formulă de salut. 3) Stare de satisfacţie deplină; fericire. A-şi găsi norococul. ♢ A fugi de noroc a evita inconştient ceea ce putea să aducă fericire. /<sl. naroku

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



noróc (noroáce), s.n. – 1. Şansă, fericire. – 2. Întîmnplare, hazard. – sl. narokŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 32), cf. sb., cr., pol. narok. – Der. noroceală (var. norocire), s.f. (soartă, noroc); noroci, vb. (a face fericit); norocos, adj. (fericit, cu noroc); nenoroc, s.n. (nenorocire); nenoroci, vb. (a pierde, a distruge, a ruina; a silui); nenorocos, adj. (fără noroc).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER