- saluta
- SALUTÁ, salut, vb. I. tranz. şi refl. recipr. A face un gest sau a rosti o formulă uzuală de politeţe, de respect, de simpatie etc. la întâlnirea cu cineva sau la despărţire. ♦ tranz. A-şi manifesta bucuria, aclamând pe cineva. ♦ tranz. fig. A primi cu entuziasm o idee, o acţiune. – Din lat. it. salutare.Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX '98SALUTÁ vb. (reg.) a noroci, (prin Maram.) a salutări, (înv.) a săruta. (L-a saluta la întâlnire.)Trimis de siveco, 04.03.2008. Sursa: Sinonimesalutá vb., ind. prez. 1 sg. salút, 3 sg. şi pl. salútăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SALUTÁ salút tranz. 1) (persoane sau colectivităţi) A întâmpina sau a petrece cu un gest respectuos sau cu o cuvântare de salut. 2) fig. (idei, păreri etc.) A accepta cu mare însufleţire. saluta hotărârea luată. /<lat., it. salutareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE SALUTÁ mă salút intranz. A face (concomitent) schimb de saluturi (cu cineva). /<lat., it. salutareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSALUTÁ vb. I. tr. A întâmpina, a da cuiva un semn de respect, de consideraţie, rostind un cuvânt, o frază, o formulă uzuală de politeţe, de simpatie etc. la întâlnire sau la despărţire. ♦ (fig.) A primi (ceva) cu bucurie, cu o manifestaţie vie. [P.i. salút. / < lat., it. salutare, cf. fr. saluer].Trimis de LauraGellner, 04.04.2007. Sursa: DNSALUTÁ vb. tr. a da cuiva un semn de respect, de consideraţie, rostind un cuvânt, o frază, o formulă uzuală de politeţe, de simpatie la întâlnire sau la despărţire. ♢ (fig.) a întâmpina (ceva) cu bucurie. (< lat., it. salutare)Trimis de raduborza, 05.03.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.