damnat — DAMNÁT, Ă, damnaţi, te, adj. (livr.; adesea substantivat) Osândit la chinurile infernului. ♦ Blestemat, reprobat, care şi a atras oprobriul opiniei publice, al societăţii. – Din fr. damné, lat. damnatus. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
proclet — PROCLÉT, Ă, procleţi, te, adj. 1. (înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (reg.) Grozav, straşnic, cumplit … Dicționar Român
pârdalnic — PÂRDÁLNIC, Ă, pârdalnici, ce, adj. (pop. şi fam.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ♢ expr. Lasă l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă l încolo! dă i pace! – et. nec. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
treclet — tréclet, trécleţi, adj. m. (înv.) blestemat, afurisit. Trimis de blaurb, 14.03.2007. Sursa: DAR TRECLÉT, Ă, trecleţi, te, adj. (înv. şi arh.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. – bg. triklet. Trimis de … Dicționar Român
afurisit — AFURISÍT, Ă, afurisiţi, te, s.m. şi f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (fam.) (Copil) ştrengar, poznaş. – v. afurisi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Afurisit ≠ binecuvântat, blagoslovit Trimis de siveco, 03.08.2004.… … Dicționar Român
blestemăţie — BLESTEMĂŢÍE, blestemăţii, s.f. Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat +suf. ie. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 BLESTEMĂŢÍE s. v. abjecţie, fărădelege, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie, nelegiuire, nemernicie,… … Dicționar Român
damnabil — DAMNÁBIL, Ă, damnabili, e, adj. Demn de condamnat, demn de blestemat. – Din fr. damnable, lat. damnabilis. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 damnábil adj. m., pl. damnábili; f. sg … Dicționar Român
jurat — JURÁT1, juraţi, s.m. (În unele state) Cetăţean ales să ia parte la judecarea unor procese penale şi uneori a unor procese civile; jur1. ♢ Curte cu juraţi = curte cu juri. – Din fr. juré, lat. juratus. Trimis de cata, 03.03.2002. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
pustiu — PUSTÍU, ÍE, (I) pustiuri, s.n., (II) pustii, adj. I. s.n. 1. Regiune sălbatică, lipsită de vegetaţie şi de populaţie; spec. întindere vastă şi plană de teren lipsită de vegetaţie şi nepopulată, acoperită cu nisip; deşert. ♢ loc. adv. În pustiu =… … Dicționar Român
sacrileg — SACRILÉG, Ă, sacrilegi, ge, adj. (livr.) Care săvârşeşte un sacrilegiu; p. ext. nelegiuit. – Din lat. sacrilegus. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 SACRILÉG adj. v. infam, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mârşav, nedemn,… … Dicționar Român
