- proclet
- PROCLÉT, -Ă, procleţi, -te, adj. 1. (înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (reg.) Grozav, straşnic, cumplit. – Din bg. proklet.Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98PROCLÉT adj. v. afurisit, anatemizat, blestemat, duplicitar, excomunicat, fals, fariseic, necredincios, păgân.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePROCLÉT adj., s. v. abject, infam, josnic, mişel, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePROCLÉT s., adj. v. făţarnic, ipocrit, min-cinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePROCLÉTUL s. art. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeproclét adj. m. (sil. -clet), pl. procléţi; f. sg. proclétă, pl. procléteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPROCLÉ//T proclettă (procletţi, proclette) şi substantival 1) rel. Care a fost anatemizat de biserică; afurisit; excomunicat. 2) Care se ţine numai de rele; cu purtări rele; afurisit. /<sl. prokletuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXproclét (proclétă), adj. – Blestemat, afurisit. sl. proklętŭ, din klęti "a blama, a detesta" (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Byhan 314; Bărbulescu, Arhiva, XLII, 204). – Der. procleţi vb. (a afurisi); triclet (var. treclet), adj. (afurisit), din sl. triklętŭ "de trei ori afurisit"; procleţ(en)ie, s.f. (înv., blestem).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.