- şiret
- ŞIRÉT1, şireturi, s.n. 1. Bentiţă îngustă de bumbac, ţesută tubular sau în fâşie, care, petrecută prin butoniere speciale, serveşte pentru a lega sau a strânge încălţămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. ♦ Fâşie îngustă şi groasă de ţesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei. 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei şi întrebuinţată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; şnur. – Din tc. şerit.Trimis de LauraGellner, 30.09.2008. Sursa: DEX '98ŞIRÉT2, -EÁTĂ, şireţi, -te, adj. Care ştie să profite de naivitatea sau de buna-credinţă a celor din jur pentru a-şi atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedeşte un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de fineţe; rafinat; descurcăreţ, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor. Privire şireată. – Din tc. şirret.Trimis de LauraGellner, 30.11.2006. Sursa: DEX '98ŞIRÉT adj., s. 1. adj. v. şmecher. 2. adj. abil, şmecher, viclean, (pop.) mehenghi. (Om şiret în acţiuni.) 3. s. v. ipocrit. 4. adj. duplicitar, fals, fariseic, făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) făţărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriţ, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine şireteată.)Trimis de siveco, 06.05.2008. Sursa: SinonimeŞIRÉT s. 1. (prin Ban.) sârmă. (şiret de ghete.) 2. şnur, (reg.) şinor. (şiret la un obiect de îmbrăcăminte.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeŞIRÉT s. v. alică, glonţ.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeşirét adj. m., pl. şiréţi; f. sg. şireátă, pl. şiréteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficşirét s. n., pl. şiréturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞIRÉT1 şireturi n. 1) Şnur cu care se încheie încălţămintea sau unele obiecte vestimentare. 2) Fâşie îngustă de ţesătură sau de împletitură cu care se întăresc cusăturile hainelor sau care serveşte ca ornament la unele piese vesti-mentare. 3) Sfoară de bumbac, de mătase, de lână sau de metal, folosită ca ornament pentru unele obiecte (uniforme militare, draperii, tapiţerii etc.); ceapraz; şnur; găitan; brandenburg. /<turc. şeritTrimis de siveco, 06.05.2008. Sursa: NODEXŞIR//ÉT2 şireteátă (şiretéţi, şiretéte) şi substantival 1) (mai ales despre persoane) Care se orientează cu pricepere în orice situaţie, trăgând foloase; hâtru; şmecher; viclean. 2) Care manifestă subtilitate în acţiuni; plin de abilitate în acţiuni. 3) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă prefăcătorie; caracterizat prin abilitate; şmecher. Privire şireteată. /<turc. sirretTrimis de siveco, 06.05.2008. Sursa: NODEXşirét (-turi), adj. – Cordon, laţ. – Mr., megl. şirit. tc. şerit (Roesler 609; Şeineanu, II, 337; Lokotsch 1886), cf. ngr. σιρίτι.Trimis de blaurb, 20.12.2008. Sursa: DERşirét (-eátă), adj. – Viclean, perfid. – Mr. şiret. tc. (arab.) şirret (Roesler 609; Şeineanu, II, 327; Lokotsch 1916; Ronzevalle 106), cf. ngr. σιρέτης. – Der. şiretenie, s.f. (viclenie, perfidie); şiretlic (var. Mold. şireclic, şiriclic), s.n. (vicleşug, şmecherie), din tc. şirretlik; şireţie, s.f. (înv., viclenie).Trimis de blaurb, 20.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.