- păgân
- PĂGẤN, -Ă, păgâni, -e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care se închină zeilor sau idolilor; idolatru; p. ext. nume dat de creştini celor care sunt de altă religie decât cea creştină sau care nu are nici o religie; p. restr. turc, mahomedan. 2. adj. Care aparţine unei religii politeiste sau cultului civilizaţiei antice greco-romane sau care se referă la antichitatea greco-romană; p. restr. turcesc. 3. s.m. şi f. Persoană care se abate de la dogmele religiei (creştine); eretic. 4. s.m. şi f. fig. Om rău la suflet, crud, nemilos. 5. adj. Pătimaş, sălbatic, cumplit. – lat. paganus.Trimis de valeriu, 04.02.2009. Sursa: DEX '98Păgân ≠ creştinTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimePĂGÂN adj. v. turcesc.Trimis de siveco, 21.10.2008. Sursa: SinonimePĂGÂN adj., s. (bis.) 1. adj., s. idolatru, politeist, (înv.) idoloslugaş, idoloslujebnic. (Popoarele păgân antice.) 2. adj. păgânesc. (Credinţe păgân.) 3. adj. necredincios, (înv. şi reg.) pogan, (înv.) agarinesc, proclet, viclean. (Persoane creştine şi persoane păgân.) 4. s. necredincios, (înv.) agarean, viclean. (Un păgân hulit de creştini.)Trimis de siveco, 10.11.2008. Sursa: SinonimePĂGÂN adj., s. v. turc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePĂGÂN s. v. mahomedan, musulman.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePĂGÂN s., adj. v. ateu, eretic, liber-cugetător, necredincios, schismatic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepăgân s. m., adj. m., pl. păgâni; f. sg. păgână, g.-d. art. păgânei, pl. păgâneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPĂGÂN păgâni m. 1) Persoană care se închină zeilor sau idolilor; idolatru. 2) (în concepţia credincioşilor creştini) Persoană de altă credinţă. 3) Persoană care nu ţine nici de o credinţă. 4) Om rău la suflet. /<lat. paganusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.