ipocrit

ipocrit
IPOCRÍT, -Ă, ipocriţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, făţarnic. 2. adj. (Despre manifestările oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din fr. hypocrite.
Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Ipocrit ≠ neprefăcut, sincer
Trimis de siveco, 19.02.2009. Sursa: Antonime

IPOCRÍT s., adj. 1. s. făţarnic, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ipocrit mai e şi ăsta!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, făţarnic, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) făţărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriţ, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ipocrit.)
Trimis de siveco, 11.10.2007. Sursa: Sinonime

ipocrít adj. m., s. m. (sil. -crit), pl. ipocríţi; f. sg. ipocrítă, pl. ipocríte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

IPOCRÍ//T ipocrittă (ipocritţi, ipocritte) şi substantival (despre persoane) Care este lipsit de sinceritate; prefăcut; făţarnic; iezuitic; duplicitar. [Sil. -po-crit] /<fr. hypocrite
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

IPOCRÍT, -Ă adj. Prefăcut, făţarnic. [pl. -iţi, -ite, var. hipocrit, -ă adj. / < fr. hypocrite, cf. gr. hypokrites – actor dramatic].
Trimis de LauraGellner, 21.04.2005. Sursa: DN

IPOCRÍT, -Ă adj., s. m. f. (om) prefăcut, făţarnic, fals. (< fr. hypocrite)
Trimis de raduborza, 11.11.2008. Sursa: MDN

ipocrít (ipocrítă), adj. – Prefăcut, făţarnic. – Mr. ipucrit. gr. ὑποϰριτής (sec. XVIII, cf. Gáldi 200) şi modern din fr. hypocrite. – Der. ipocrizie (var. ipucrisie), din gr. ὑποϰρισία şi fr. hypocrisie.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • ipocrít — adj. m., s. m. (sil. crit), pl. ipocríţi; f. sg. ipocrítã, pl. ipocríte …   Romanian orthography

  • fals — FALS, Ă, (I) falşi, se, adj., (II) falsuri, s.n. I. adj. 1. Care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparenţa adevărului, autenticităţii; imitat, artificial. ♢ (anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate… …   Dicționar Român

  • iezuit — IEZUÍT, Ă, iezuiţi, te, s.m. (şi adj.) Membru al unui ordin de călugări catolici, întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignaţiu de Loyola pentru combaterea Reformei şi întărirea puterii papale. ♦ Epitet dat unui om ipocrit, intrigant, viclean,… …   Dicționar Român

  • fariseic — FARISÉIC, Ă, fariseici, ce, adj. Ipocrit, făţarnic, prefăcut. [pr.: se ic] – Din fr. pharisaïque (după fariseu). Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX 98  Fariseic ≠ franc, ingenuu, sincer Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

  • fariseu — FARISÉU, farisei, s.m. 1. Membru al unei grupări politico religioase la vechii evrei, care reprezenta interesele populaţiei orăşeneşti înstărite şi care se caracteriza prin formalism exagerat în respectarea ritualului religios. 2. fig. Om ipocrit …   Dicționar Român

  • faţă — FÁŢĂ, feţe, s.f. I. 1. Partea anterioară a capului omului şi a unor animale; chip, figură. ♢ loc. adj. Din faţă = care se află înainte. De faţă = care se află prezent; care aparţine prezentului. ♢ loc. adv. În faţă = a) înainte; b) direct, fără… …   Dicționar Român

  • făţarnic — FĂŢÁRNIC, Ă, făţarnici, ce, adj. (Despre oameni şi manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrit, fals. – Făţare (înv. făţărnicie < faţă) + suf. nic. Trimis de LauraGellner, 07.05.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • histrion — HISTRIÓN, histrioni, s.m. 1. Actor de comedie la greci şi la romani; bufon. 2. Măscărici, comediant lipsit de talent. ♦ fig. Om ipocrit, perfid, şarlatan. [pr.: tri on. – var.: istrión s.m.] – Din fr. histrion, lat. histrio, onis. Trimis de gall …   Dicționar Român

  • perfid — PERFÍD, Ă, perfizi, de, adj. (Despre oameni) Care, sub o înfăţişare binevoitoare sau indiferentă, ascunde răutate, viclenie, necinste; care vatămă pe cel care îi acordă încredere. ♦ (Despre manifestările oamenilor, fenomene, lucruri) Care este… …   Dicționar Român

  • crocodil — CROCODÍL, crocodili, s.m. 1. Reptilă uriaşă din ordinul crocodilienilor, care trăieşte în fluviile din ţările tropicale, cu corpul acoperit de plăci osoase, cu coadă lungă şi cap alungit, cu fălci lungi şi dinţi puternici (Crocodilus niloticus).… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”