fariséic — adj. m. (sil. se ic), pl. fariséici; f. sg. fariséicã, pl. fariséice … Romanian orthography
calp — CALP, Ă, calpi, e, adj. (înv.; despre monede) Fals, falsificat. – Din tc. kalp. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 CALP adj. v. duplicitar, fals, falsificat, fariseic, făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean.… … Dicționar Român
făţărit — FĂŢĂRÍT adj. v. duplicitar, fals, fariseic, făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean. Trimis de siveco, 25.03.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
iezuit — IEZUÍT, Ă, iezuiţi, te, s.m. (şi adj.) Membru al unui ordin de călugări catolici, întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignaţiu de Loyola pentru combaterea Reformei şi întărirea puterii papale. ♦ Epitet dat unui om ipocrit, intrigant, viclean,… … Dicționar Român
iezuitic — IEZUÍTIC, Ă, iezuitici, ce, adj. Care aparţine iezuiţilor sau iezuitismului, privitor la iezuiţi sau la iezuitism. ♦ fig. Ipocrit, viclean, perfid. – Din fr. jésuitique. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IEZUÍTIC adj. v. duplicitar,… … Dicționar Român
ipocrit — IPOCRÍT, Ă, ipocriţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, făţarnic. 2. adj. (Despre manifestările oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din fr. hypocrite.… … Dicționar Român
machiavelic — MACHIAVÉLIC, Ă, machiavelici, ce adj. Care este abil şi fără scrupule; perfid, viclean. [pr.: chi a ] – Din fr. machiavélique, it. machiavellico. Trimis de claudia, 23.04.2008. Sursa: DEX 98 MACHIAVÉLIC adj. v. duplicitar, fals, fariseic,… … Dicționar Român
machiavelistic — MACHIAVELÍSTIC adj. v. duplicitar, fals, fariseic, făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
pestriţ — PESTRÍŢ, Ă, pestriţi, e, adj. 1. Care are pete mici sau picături, stropi de culori diferite (de obicei alb cu negru); p. ext. cu culori diferite; pestriţat. ♢ Fontă pestriţă = amestec de fontă cenuşie cu fontă albă. ♦ (pop.) Dungat, vărgat. 2. p … Dicționar Român
proclet — PROCLÉT, Ă, procleţi, te, adj. 1. (înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (reg.) Grozav, straşnic, cumplit … Dicționar Român
