iezuit

IEZUÍT, -Ă, iezuiţi, -te, s.m. (şi adj.) Membru al unui ordin de călugări catolici, întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignaţiu de Loyola pentru combaterea Reformei şi întărirea puterii papale. ♦ Epitet dat unui om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. ♢ (Adjectival) Atitudine iezuită. – Din fr. jésuite, germ. Jezuit.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



IEZUÍT adj. v. duplicitar, fals, fariseic.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



IEZUÍT s, adj. v. făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



iezuít s. m. (sil. ie-), pl. iezuíţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



IEZUÍ//T iezuitţi m. 1) Membru al unui ordin de călugări catolici. 2) Persoană lipsită de sinceritate; făţarnic; prefăcut. /<fr. jésuite, germ. Jesuit

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



IEZUÍT s.m. Membru al unui ordin de călugări catolici, creat în 1534 de Ignaţiu de Loyola pentru a lupta împotriva mişcărilor populare şi gândirii progresiste. ♦ (fig.) Ipocrit, viclean, perfid. // adj. De iezuit, al iezuiţilor, specific iezuiţilor; perfid. [cf. fr. jésuite, germ. Jesuit].

Trimis de LauraGellner, 23.07.2006. Sursa: DN



IEZUÍT s. m. 1. membru al unui ordin de călugări catolici, creat în 1534 de călugărul spaniol Ignaţiu de Loyola pentru combaterea Reformei şi întărirea puterii papale. 2. (fig.) om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. (< fr. jésuite, germ. Jesuit)

Trimis de raduborza, 03.05.2008. Sursa: MDN



iezuít (iezuíţi), s.m. – 1. Membru al ordinului de călugări catolici întemeiat în 1534 de Ignacio de Loyola. – 2. Epitet dat unui om ipocrit, intrigant. – var. (înv.) iezovit, jezuit. lat. Iesuita (sec. XVIII), cf. sb. ježovit. – Der. iezuitic, adj. (care aparţine iezuiţilor); iezuitism, s.n. (concepţie morală, religioasă şi politică a iezuiţilor).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER