fariseu

FARISÉU, farisei, s.m. 1. Membru al unei grupări politico-religioase la vechii evrei, care reprezenta interesele populaţiei orăşeneşti înstărite şi care se caracteriza prin formalism exagerat în respectarea ritualului religios. 2. fig. Om ipocrit, făţarnic, prefăcut. – Din sl. fariseĩ.

Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX '98



FARISÉU s. v. făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



fariséu s. m., art. fariséul; pl. fariséi, art. fariséii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FARISÉ//U fariseui m. 1) (la vechii evrei) Membru al unei grupări politico-religioase din perioada precreştină, care exprima, mai ales, interesele păturilor înstărite orăşeneşti şi care se caracteriza prin pedantism şi ipocrizie în respectarea ritualului mozaic. 2) fig. Persoană ipocrită şi orgolioasă. /< sl. farisei

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



fariséu (fariséi), s.m. – 1. Membru al unei grupări politico-religioase la vechii evrei. – 2. Om ipocrit, făţarnic. gr. φαρισαïος, prin intermediul sl. farisĕi. sec. XVI. – Der. fariseean, adj. (înv., de fariseu), din sl. farisĕjaninŭ; farisesc, adj. (de fariseu); fariseeşte, adv. (în mod ipocrit); fariseism, s.n., din fr. pharisaïme.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER