- jurat
- JURÁT1, juraţi, s.m. (În unele state) Cetăţean ales să ia parte la judecarea unor procese penale şi uneori a unor procese civile; jur1. ♢ Curte cu juraţi = curte cu juri. – Din fr. juré, lat. juratus.Trimis de cata, 03.03.2002. Sursa: DEX '98JURÁT2, -Ă, juraţi, -te, adj. (pop.; adesea substantivat) Blestemat, afurisit; rău, hain. – v. jura.Trimis de cata, 03.03.2002. Sursa: DEX '98JURÁT adj., s. v. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeJURÁT s, (jur.) jur. (Curtea cu juratţi.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeJURÁT s. v. pretor, primar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimejurát adj. m., pl. juráţi; f. sg. jurátă, pl. juráteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficjurát s. m., pl. juráţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficJURÁ//T juratţi m. (în vechea organizare judecătorească) Cetăţean ales să participe la soluţionarea unor procese în instanţa judecătorească. /v. a juraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXJURÁT s.m. Fiecare dintre cetăţenii care fac parte dintr-o curte cu juri. [cf. lat. iuratus, fr. juré].Trimis de LauraGellner, 12.05.2005. Sursa: DNJURÁT s. m. cetăţean ales pentru a participa la judecarea unor procese penale; jur. (< fr. juré, lat. iuratus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.