sacrileg

sacrileg
SACRILÉG, -Ă, sacrilegi, -ge, adj. (livr.) Care săvârşeşte un sacrilegiu; p. ext. nelegiuit. – Din lat. sacrilegus.
Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98

SACRILÉG adj. v. infam, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, ticălos.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SACRILÉG adj, s. v. pângăritor, profanator.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sacrilég adj. m. (sil. -cri-), pl. sacrilégi; f. sg. sacrilégă, pl. sacrilége
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SACRILÉ//G sacrileggă (sacrileggi, sacrilegge) şi substantival livr. Care comite un sacrilegiu. /<lat. sacrilegus, fr. sacrilege
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SACRILÉG, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care săvârşeşte un sacrilegiu; nelegiuit, blestemat. [< lat. sacrilegus < sacer – sacru, legere – a culege].
Trimis de LauraGellner, 27.08.2005. Sursa: DN

SACRILÉG, -Ă adj., s. m. f. (cel) care săvârşeşte un sacrilegiu; profanator; (p. ext.) nelegiuit, blestemat. (< lat. sacrilegus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • sacríleg — sa|crí|leg Mot Pla Adjectiu variable …   Diccionari Català-Català

  • STREPITUS Obscoenus — apud Petronium, Graece πορδὴ et ἀποπορδὴ, Alex. Aphrodis. l. 1. Problem. 164. inter Aegyptiorum olim σεβάσματα. Minucius Fel. de iis, Non Serapidem magis, quam Strepitus per pudenda corporis expressos contremiscunt. Ubi liceat usurpare, quod… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • nedemn — NEDÉMN, Ă, nedemni, e, adj. Care nu este demn, nu este la înălţimea aşteptată; nevrednic. – Ne + demn (după fr. indigne). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Nedemn ≠ demn, vrednic Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  NEDÉMN …   Dicționar Român

  • profanator — PROFANATÓR, OÁRE, profanatori, oare, s.m. şi f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, oris. Trimis de oprocopiuc, 19.04.2004. Sursa: DEX 98  PROFANATÓR adj., s. 1. adj., s. pângăritor, ( …   Dicționar Român

  • pângăritor — PÂNGĂRITÓR, OÁRE, pângăritori, oare, adj. (Adesea substantivat) Care pângăreşte; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. tor. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PÂNGĂRITÓR adj., s. 1. adj., s. profanator,… …   Dicționar Român

  • sacrilege — SACRILÉGE adj. f. v. sacrileg. Trimis de gall, 20.09.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

  • sacru — SÁCRU1, Ă, sacri, e, adj. 1. Cu caracter religios; privitor la religie, care aparţine religiei. ♦ Sfânt. ♢ Foc sacru = vocaţie, talent. 2. fig. Care inspiră sentimente de veneraţie; scump. – Din lat. sacer, era, it. sacro. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

  • ticălos — TICĂLÓS, OÁSĂ, ticăloşi, oase, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (înv.) (Persoană) care se găseşte într o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, nenorocit. – Ticală (înv. mizerie , et. nec.) + suf.… …   Dicționar Român

  • sacrilège — 1. èja, sacrilège, èjo adj. sacrilège [Alibert > sacrilèg. cf. ital. sacrilego, a] 2. sacrilège, sacrilègi m. sacrilège « Un d éli, sacrilège, derrabo sa fichouiro à Netune. » J. Monné < Verdaguer. [ cf. ital. sacrilegio] …   Diccionari Personau e Evolutiu

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”