- sacru
- SÁCRU1, -Ă, sacri, -e, adj. 1. Cu caracter religios; privitor la religie, care aparţine religiei. ♦ Sfânt. ♢ Foc sacru = vocaţie, talent. 2. fig. Care inspiră sentimente de veneraţie; scump. – Din lat. sacer, -era, it. sacro.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SÁCRU2 s.n. v. sacrum.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Sacru ≠ profanTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSÁCRU adj. 1. v. sfânt. 2. sfânt, (livr.) sacrat, sacrosanct. (Scripturile sacru.) 3. sfânt, solemn. (Un jurământ sacru.) 4. sfânt. (Numele sacru al patriei.) 5. v. solemn. 6. v. inviolabil.Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonimesácru adj. m. (sil. -cru), pl. sacri; f. sg. sácră, pl. sácreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSÁCR//U sacruă (sacrui, sacrue) 1) Care ţine de religie; propriu religiei. 2) Care inspiră sentimente luminoase şi înălţătoare; demn de veneraţie absolută; sfânt. [Sil. sa-cru] /<lat. sacer, sacrucra, sacruumTrimis de siveco, 02.04.2009. Sursa: NODEXSÁCRU, -Ă adj. 1. Cu caracter religios; sfânt. ♦ Foc sacru = vocaţie, talent. 2. (fig.) Scump, venerat. [< lat. sacer].Trimis de LauraGellner, 03.04.2007. Sursa: DNSÁCRU s.n. v. sacrum.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSÁCRU, -Ă I. adj. 1. cu caracter religios; sfânt. o foc sacru = (fig.) vocaţie, talent. 2. (fig.) scump, venerat. II. s. n. ceea ce transcede umanul, ceea ce este dincolo de lumea fizică, de profan. (< lat. sacer, it. sacro)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNsácru (sácră), adj. – Sfînt. lat. sacrum (sec. XIX). – Der. sacrificiu, s.n.; sacrifica, vb.; sacrificator, s.m.; sacrilegiu, s.n.; sacrileg, adj.; sacru, s.n. (osul sacru); sacrosant, adj.; consacra, vb., din fr.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.