imprecaţie

imprecaţie
IMPRECÁŢIE, imprecaţii, s.f. (livr.) Blestem; ocară. ♦ Figură de stil care conţine un blestem. – Din fr. imprécation, lat. imprecatio.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

IMPRECÁŢIE s. v. blestem.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

IMPRECÁŢIE s. v. înjurătură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

imprecáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. imprecáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. imprecáţiei; pl. imprecáţii, art. imprecáţiile (sil. -ţi-i)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

IMPRECÁŢI//E imprecaţiei f. 1) Invocare a urgiei divine asupra cuiva; blestem. 2) Cuvânt sau expresie prin care cuiva i se doreşte răul; blestem. 3) Figură de stil care conţine astfel de cuvinte sau expresii. [G.-D. imprecaţiei; Sil. im-pre-ca-ţi-e] /<lat. imprecatio, imprecaţieonis, fr. imprecation
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

IMPRECÁŢIE s.f. Blestem; injurie, ocară. ♦ Figură de stil care conţine un blestem. [gen. -iei. / cf. fr. imprécation, lat. imprecatio].
Trimis de LauraGellner, 26.07.2006. Sursa: DN

IMPRECÁŢIE s. f. 1. blestem; injurie, ocară. 2. figură de stil care conţine un blestem. (< fr. imprécation, lat. imprecatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • imprecáţie — s. f. (sil. ţi e), art. imprecáţia (sil. ţi a), g. d. art. imprecáţiei; pl. imprecáţii, art. imprecáţiile (sil. ţi i) …   Romanian orthography

  • blestem — BLESTÉM, blesteme, s.n. Invocare a urgiei divinităţii împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. [acc. şi: bléstem] – Din blestema (derivat regresiv). Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  BLESTÉM s. 1. imprecaţie,… …   Dicționar Român

  • imprecativ — imprecatív adj. m., pl. imprecatívi; f. sg. imprecatívă, pl. imprecatíve Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  IMPRECATÍV, Ă adj. Referitor la imprecaţie, cu caracter de imprecaţie. [cf …   Dicționar Român

  • drac — DRAC, draci, s.m. 1. Fiinţă imaginară, de sex masculin, întruchipare a spiritului rău; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuţă. ♢ expr. A fi dracul gol (sau împieliţat) sau a fi drac împieliţat = a) a fi rău, afurisit; b) a fi isteţ, poznaş.… …   Dicționar Român

  • imprecatoriu — imprecatóriu adj. m. [ riu pron. riu], f. imprecatórie (sil. ri e); pl. m. şi f. imprecatórii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  IMPRECATÓRIU, IE adj. (Rar …   Dicționar Român

  • naiba — NÁIBA s.f. art. (fam.; adesea în imprecaţii) Dracul, diavolul. ♢ loc. adj. şi adv. Al naibii (de...) = grozav, teribil, foarte, peste măsură (de...). ♢ expr. A da de (sau a vedea pe) naiba = a o păţi, a da de bucluc, a şi găsi beleaua. A da (sau… …   Dicționar Român

  • alamă — ALÁMĂ, (2, 3) alămuri, s.f. 1. Aliaj de cupru şi zinc, galben auriu, maleabil, ductil, uşor de prelucrat, cu numeroase şi variate întrebuinţări în industrie. 2. (La pl.) Obiecte de alamă (1); alămărie2. 3. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat… …   Dicționar Român

  • caramba — CARÁMBA interj. (Liv.) Exclamaţie cu caracter de imprecaţie în limba spaniolă. [< sp. caramba]. Trimis de LauraGellner, 14.11.2008. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • fi — FI, sunt, vb. IV. intranz. a. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiinţă. A fi sau a nu fi. ♢ expr. De când sunt (sau eşti etc.) = (în legătură cu o negaţie) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e… …   Dicționar Român

  • futut — FÚTE, fut, vb. III. tranz. (Vulg.) A realiza actul sexual un bărbat cu o femeie. ♢ (În forma futu + pron. pers. neacc. în dativ, cu variantele eufemistice ắtu , tu ) Formulă de imprecaţie (fútu ţi mama ta, fútu i mama lui, etc.). (din lat.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”