- futut
- FÚTE, fut, vb. III. tranz. (Vulg.) A realiza actul sexual un bărbat cu o femeie. ♢ (În forma futu- + pron. pers. neacc. în dativ, cu variantele eufemistice ắtu-, tu-) Formulă de imprecaţie (fútu-ţi mama ta, fútu-i mama lui, etc.). (din lat. futuĕre; cf. fr. foutre, sp. joder, it. fottere, cat. fotre)Trimis de tavi, 02.12.2008. Sursa: DMLRfúte [At: (a.1628) DRHB XXII, 62, ap. TDRG / V: fututtá / Pzi: fut / E: ml futuere] (Pop) 1-2 vtr (Tr) A avea raporturi sexuale. 3 vt (Fam) A obliga pe cineva la eforturi prea mari Si: (fam) a freca (22). 4 vt (Fam) A certa. 5 vt (Fam) A înşela. 6 vt (Fam; şîe a fute la cap sau la icre sau la melodie) A agasa. 7 vt (Şi îae) A plictisi. 8 vt (Fam; îe) A(-şi) fute timpul (sau vremea) A pierde timpul (vremea). 9 vt (Îe) A fute una (sau o bătaie) A da o lovitură (sau o bătaie zdravănă) cuiva. 10 vi (Fam; îe) A i-o fute cuiva A se răzbuna pe cineva Si: (pfm) a i-o trage cuiva. 11 vt (Fam; şfg) A învinge. 12 vt (Fam; gmţ) A face. 13 vt (Fam; gmţ; şîe a fute treaba) A lucra prost. 14 vt (Fam) A distruge. 15 vt (Îc) fute-vânt Om de nimic. 16 sf (Orn; îac) Codobatură (Motacilla alba).Trimis de raduborza, 12.02.2008. Sursa: MDA
Dicționar Român. 2013.