ironic — IRÓNIC, Ă, ironici, ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conţine, care exprimă o ironie; înţepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus. Trimis de gall, 04.01.2008. Sursa: DEX 98 IRÓNIC adj.… … Dicționar Român
sarcastic — SARCÁSTIC, Ă, sarcastici, ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de sarcasm, batjocoritor, caustic, usturător. – Din fr. sarcastique. Trimis de andreeadima, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SARCÁSTIC adj. 1. satiric, (livr.) acrimonios, (înv.) satiricesc,… … Dicționar Român
sardonic — SARDÓNIC, Ă, sardonici, ce, adj. (livr.; despre râs, zâmbet etc.; adesea adverbial) Care exprimă batjocură necruţătoare sau satisfacţie diabolică. – Din fr. sardonique, lat. sardonicus [risus]. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
tiflă — TÍFLĂ, tifle, s.f. Gest batjocoritor făcut cu palma întinsă, cu degetul mare apropiat de vârful nasului şi cu celelalte degete desfăcute şi agitate; bleandă2. ♢ expr. A da (cuiva) cu tifla ori a da (sau a arunca cuiva) o tiflă = a) a face gestul… … Dicționar Român
zeflemist — ZEFLEMÍST, Ă, zeflemişti, ste, adj. (Adesea substantivat) Ironic, batjocoritor, zeflemitor. – Zeflemea + suf. ist. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZEFLEMÍST adj. 1. v. ironic. 2. batjocoritor, zefle mitor, (înv.) batjocoros. (O… … Dicționar Român
caustic — CAÚSTIC, Ă, caustici, ce, adj., s.f. 1. adj. (Despre substanţe chimice) Care arde, distruge ţesutul animal şi vegetal. ♢ Sodă caustică = hidrat de sodiu cristalizat, cu multe întrebuinţări în industrie. 2. adj. fig. Muşcător, satiric. 3. s.f.… … Dicționar Român
satiric — SATÍRIC, Ă, satirici, ce, adj. Cu caracter de satiră; care ţine de satiră. ♦ Înclinat spre satiră. Spirit satiric. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care satirizează; autor de opere satirice. ♦ (Substativat, n.) Conţinut, caracter specific satirei. – … Dicționar Român
batjocoros — BATJOCORÓS adj. v. batjocoritor, zeflemist, zeflemitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
cot — CÓT, (I 1) coate şi (I 2, 3, 4) coturi, s.n., (II) coţi, s.m. I. s.n. 1. (anat.; la om) Partea exterioară a articulaţiei dintre humerus şi cubitus, care uneşte braţul cu antebraţul. ♢ loc. adv. Cot la cot = alături; împreună. ♢ expr. A da din… … Dicționar Român
dispreţuitor — DISPREŢUITÓR, OÁRE, dispreţuitori, oare, adj. (Adesea adverbial) Care dispreţuieşte, care exprimă sau dovedeşte dispreţ. [pr.: ţu i ] – Dispreţui + suf. tor. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DISPREŢUITÓR adj. 1. batjocoritor. (Ton… … Dicționar Român
