dispreţuitor

dispreţuitor
DISPREŢUITÓR, -OÁRE, dispreţuitori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care dispreţuieşte, care exprimă sau dovedeşte dispreţ. [pr.: --ţu-i-] – Dispreţui + suf. -tor.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DISPREŢUITÓR adj. 1. batjocoritor. (Ton dispreţuitor.) 2. v. pe-iorativ.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

dispreţuitór adj. m. (sil. -ţu-i-), pl. dispreţuitóri; f. sg. şi pl. dispreţuitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DISPREŢUIT//ÓR1 dispreţuitoroáre (dispreţuitoróri, dispreţuitoroáre) Care dispreţuieşte; care manifestă dispreţ. Ton dispreţuitor. [Sil. -ţu-i-] /a dispreţui + suf. dispreţuitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DISPREŢUITÓR2 adv. Cu lipsă totală de stimă şi de interes; cu dispreţ. [Sil. -ţu-i-] /a dispreţui + suf. dispreţuitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DISPREŢUITÓR, -OÁRE adj. Care dispreţuieşte. // adv. Cu dispreţ. [< dispreţui + -tor].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DISPREŢUITÓR, -OÁRE adj., (şi adv.) care dispreţuieşte. (< dispreţui + -tor)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • peiorativ — PEIORATÍV, Ă, peiorativi, e, adj. (Despre cuvinte, expresii, afirmaţii etc.) Care are sens defavorabil; depreciativ, dispreţuitor; (despre sensul cuvintelor, al contextelor etc.) defavorabil, depreciativ; (despre afixe) care dă un sens… …   Dicționar Român

  • altier — altiér adj. m., pl. altiéri; f. sg. altiéră, pl. altiére Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ALTIÉR, Ă adj. care arată un orgoliu nemăsurat şi dispreţuitor; semeţ, îngâmfat. (< fr …   Dicționar Român

  • batjocoritor — BATJOCORITÓR, OÁRE, batjocoritori, oare, adj. Care batjocoreşte. Batjocori + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BATJOCORITÓR adj. 1. zeflemist, zeflemitor, (înv.) batjocoros. (Atitudine batjocoritoroare.) 2. sarcastic, (livr …   Dicționar Român

  • colivar — COLIVÁR, colivari, s.m. 1. Termen dispreţuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările şi parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni; fig. persoană care vrea să aibă totul de a gata, pomanagiu. 2. Cel care poartă coliva la… …   Dicționar Român

  • dispreţ — DISPRÉŢ s.n. Sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva; lipsă de consideraţie sau de stimă faţă de cineva sau de ceva. ♢ loc. adv. Cu dispreţ = în mod dispreţuitor. [var.: (înv.) despréţ s.n.] – Din it. disprezzo. Trimis de RACAI, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • fiţuică — FIŢÚICĂ, fiţuici, s.f. Bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări. ♦ Nume dispreţuitor dat unei gazete fără însemnătate. – cf. germ. F i t s c h e n fleac, mărunţiş . Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  fiţúică s. f.… …   Dicționar Român

  • măsura — MĂSURÁ, măsór, vb. I. I. tranz. 1. A determina cu instrumente sau cu aparate de măsură, etaloane etc., valoarea unei mărimi (lungime, masă, greutate, tensiune electrică etc.); a lua măsura; spec. a cântări. ♦ (Rar) A aplica pedepse, lovituri etc …   Dicționar Român

  • nebăgător — nebăgătór, nebăgătoáre, adj. (înv. şi pop.; în expr.) nebăgător de seamă = indiferent, nepăsător; dispreţuitor; care poate fi trecut cu vederea; neglijabil, imperceptibil. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • rânji — RÂNJÍ, rânjesc, vb. IV. intranz. şi (reg.) refl. 1. (Despre animale) A şi arăta ameninţător dinţii, a mârâi arătându şi dinţii. 2. (Despre oameni) A şi arăta dinţii într o grimasă de răutate, de batjocură, de prostie etc. ♦ A râde silit, forţat,… …   Dicționar Român

  • umăr — ÚMĂR, (1, 2, 3, 4) umeri, s.m., (5) umere, s.n. 1. s.m. Parte a corpului omenesc corespunzătoare articulaţiei dintre mână şi trunchi. ♢ expr. Umăr la umăr = alături, unul lângă altul; împreună, uniţi. A pune umărul = a ajuta efectiv la… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”