- umăr
- ÚMĂR, (1, 2, 3, 4) umeri, s.m., (5) umere, s.n. 1. s.m. Parte a corpului omenesc corespunzătoare articulaţiei dintre mână şi trunchi. ♢ expr. Umăr la umăr = alături, unul lângă altul; împreună, uniţi. A pune umărul = a ajuta efectiv la îndeplinirea unei acţiuni; a sprijini. A da (sau a ridica etc.) din umeri = a-şi exprima nedumerirea, neştiinţa, indiferenţa etc. printr-un gest de ridicare a umerilor (1). A se uita la cineva (sau a privi pe cineva) peste umăr = a se uita la cineva dispreţuitor, batjocoritor. (pop.) A-şi lua călcâiele (sau picioarele) de-a umeri = a fugi. A pune (cuiva ceva) pe umeri = a încărca, a împovăra (pe cineva) cu o vină. ♦ Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă umărul (1). ♦ fig. Culme a unui deal, a unui munte. 2. s.m. (În sintagma) Umărul obrazului (sau al feţei) = partea proeminentă, osoasă din mijlocul obrazului; pomeţi. 3. s.m. Partea bombată de lângă gâtul unui vas. ♦ Proeminenţă pe suprafaţa unui obiect, care serveşte ca reazem altui obiect. 4. s.m. Parte a jugului care se aşază pe gâtul vitelor. 5. s.n. Umeraş. – lat. humerus.Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PUNTEA-ÚMĂRULUI s. v. claviculă.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeÚMĂR s. v. măsea, portmantou, umeraş.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeúmăr (parte a corpului omenesc, a unui vas, a jugului) s. m., pl. úmeriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficúmăr (umeraş, proeminenţă la suprafaţa unei piese) s. n., pl. úmereTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÚMĂR1 úmeri m. 1) Parte a corpului omenesc care corespunde articulaţiei dintre braţe şi trunchi. ♢ A pune umărul a contribui în mod real la înfăptuirea unei activităţi. A strânge (sau a da, a ridica) din umeri a înălţa umerii ca semn al lipsei de informare, al nepăsării, nedumeririi. A se uita la cineva peste umăr a manifesta dispreţ faţă de cineva. A pune (cuiva ceva) pe umeri a) a arunca vina pe cineva; b) a da o însărcinare de răspundere. 2) Porţiune a unei haine care acoperă această parte a corpului. 3): umărul obrazului (sau feţei) partea superioară, osoasă, a obrazului ieşită în afară; pomeţi. 4) Partea mai înaltă a unui deal sau a unui munte. 5) Parte a jugului care se sprijină pe gâtul boilor. 6) Ieşitură pe suprafaţa unui obiect folosită ca suport sau ca sprijin pentru ceva. /<lat. humerusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÚMĂR2 úmere n. v. UMERAŞ. /<lat. humerusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXúmăr (-meri), s.m. – 1. Articulaţie dintre mînă şi trunchi la om. – 2. Parte de îmbrăcăminte care acoperă umărul (1). – 3. Pomeţi, partea osoasă din mijlocul obrazului. – 4. Umeraş de haine. – 4. Umeraş de haine. – 5. Partea proeminentă de la leucă. – 6. Mîner la ferăstrăul de mînă. Mr. (n)umir, megl. numir, istr. (r)umer. lat. hŭmĕrus (Puşcariu 1794; REW 4232), cf. it. omero, sp., port. hombro. În sensurile 4-6 este n. – Der. umărar, s.n. (umeraş); umăraş, s.n. (broderie la umărul iilor); umăros (var. umeros), adj. (cu umeri laţi); umeri, vb. refl. (a se sforţa). Pentru umăr "pomete", cf. ALR, I, 24.Trimis de blaurb, 15.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
