- măsura
- MĂSURÁ, măsór, vb. I. I. tranz. 1. A determina cu instrumente sau cu aparate de măsură, etaloane etc., valoarea unei mărimi (lungime, masă, greutate, tensiune electrică etc.); a lua măsura; spec. a cântări. ♦ (Rar) A aplica pedepse, lovituri etc. ♢ expr. (Glumeţ) A măsura pe cineva (sau a măsura cuiva ceva) pe spinare = a bate, a lovi (pe cineva). 2. A evalua, a aprecia valoarea, mărimea. ♢ expr. (reg.) A-i măsura cuiva vorba cu îmblăciul, se zice despre cineva care spune nimicuri sau care vorbeşte nedesluşit. 3. A străbate (pe jos), a parcurge de la un capăt la altul un spaţiu, o distanţă. 4. A cuprinde cu ochii, a cerceta cu privirea o distanţă, un loc; a scruta. ♦ A privi pe cineva cu atenţie; a privi dispreţuitor sau ameninţător. II. fig. 1. tranz. A cântări, a modera, a înfrâna cuvintele, gesturile, manifestările etc. 2. refl. şi tranz. A (se) compara cu cineva din punctul de vedere al forţei fizice, intelectuale etc. ♢ expr. (tranz.) A-şi măsura puterile = a se lua la întrecere în luptă. – lat. mensurare.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MĂSURÁ vb. 1. v. calcula. 2. v. evalua. 3. v. examina. 4. v. parcurge. 5. v. întrece. 6. v. lupta. 7. v. compara.Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: SinonimeMĂSURÁ vb. v. chibzui, cântări.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemăsurá vb., ind. prez. 1 sg. măsór, 3 sg. şi pl. măsoárăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA MĂSURÁ măsór 1. tranz. 1) (valori, mărimi fizice) A stabili prin comparare cu o unitate de măsură etalon de aceeaşi speţă. măsura cu metrul. ♢ măsura din ochi (sau cu ochiul) a) a măsura cu aproximaţie, fără a folosi instrumente sau aparate de măsură; b) a privi (pe cineva) din cap până-n picioare; a examina cu atenţie. 2) (spaţii, distanţe etc.) A străbate (pe jos) de la un capăt la altul. 4) (cuvinte, expresii etc.) A utiliza în mod echilibrat; a cumpăni. 2. intranz. A avea drept măsură. /<lat. mensurareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE MĂSURÁ mă măsór intranz. (despre persoane) A se compara (unul cu altul) printr-o probă (intelectuală, de forţă fizică etc.). /<lat. mensurareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.