dispréţ — s. n … Romanian orthography
dispreţui — DISPREŢUÍ, dispreţuiesc, vb. IV. tranz. A avea sau a manifesta dispreţ faţă de cineva sau de ceva; a trata cu dispreţ pe cineva sau ceva, a nu lua în seamă. [var.: (înv.) despreţuí vb. IV] – Dispreţ + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… … Dicționar Român
dispreţuitor — DISPREŢUITÓR, OÁRE, dispreţuitori, oare, adj. (Adesea adverbial) Care dispreţuieşte, care exprimă sau dovedeşte dispreţ. [pr.: ţu i ] – Dispreţui + suf. tor. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DISPREŢUITÓR adj. 1. batjocoritor. (Ton… … Dicționar Român
oprobriu — OPRÓBRIU s.n. (livr.) Dispreţ, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârşesc astfel de fapte. – Din fr. opprobre, lat. opprobrium. Trimis de cata, 05.09.2007. Sursa: DEX 98 opróbriu s. n. (sil. pro… … Dicționar Român
ptiu — interj. Cuvânt care exprimă dezgust, dispreţ sau mirare, surprindere etc. Trimis de fery, 22.03.2004. Sursa: DLRC PTÍU interj. (pop.) Cuvânt care sugerează acţiunea de a scuipa şi care exprimă dispreţ, dezgust sau mirare în faţa unui lucru… … Dicționar Român
abject — abjéct, ă adj. care inspiră dezgust, repulsie, dispreţ; abominabil. (< fr. abject, lat. abiectus) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN ABJÉCT, Ă, abjecţi, te, adj. Care inspiră repulsie, dispreţ; josnic, netrebnic, mizerabil. – Din fr.… … Dicționar Român
indignare — INDIGNÁRE, indignări, s.f. 1. Faptul de a (se) indigna. 2. Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o faptă nedemnă, nedreaptă sau ruşinoasă; indignaţiune. – v. indigna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
mizantropie — MIZANTROPÍE s.f. Lipsă de încredere, dispreţ, ură faţă de oameni; tendinţă morbidă de a evita societatea, de a se izola de lume. – Din ngr. misanthropia, fr. misanthropie. Trimis de gudovan, 19.04.2009. Sursa: DEX 98 mizantropíe s. f. (sil. mf … Dicționar Român
sfida — SFIDÁ, sfidez, vb. I. tranz. A înfrunta pe cineva cu dispreţ, cu ostentaţie; a desfide. – Din it. sfidare. Trimis de dante, 01.04.2007. Sursa: DEX 98 SFIDÁ vb. 1. a brava, a desfide. (sfida moartea.) 2. a brava, a înfrunta, (rar) a sfrunta. (A… … Dicționar Român
sus — adv. 1. Într un loc mai ridicat sau mai înalt (decât altul); la înălţime; deasupra. ♢ loc. adj. De sus = a) care este aşezat în partea nordică sau în partea mai ridicată a unui teren; b) care vine sau porneşte de la un organ de conducere; c) care … Dicționar Român
