sus

SUS adv. 1. Într-un loc mai ridicat sau mai înalt (decât altul); la înălţime; deasupra. ♢ loc. adj. De sus = a) care este aşezat în partea nordică sau în partea mai ridicată a unui teren; b) care vine sau porneşte de la un organ de conducere; c) care face parte din clasele privilegiate; care aparţine acestor clase. De din sus (de...) = care se află mai la deal (de...); ceva mai încolo, mai departe. ♢ loc. adv. Pe sus = a) prin aer, prin văzduh; b) în zbor, zburând; c) cu un vehicul sau purtat (în cârcă, pe braţe etc.). (Pe) din sus de... = mai la deal de..., mai încolo, mai departe de... Mai sus de... = mai la nord de... ♢ loc. prep. (Substantivat, n.) Din susul... = a) din partea de deasupra; b) dintr-o regiune superioară, mai la deal de... ♢ expr. De sus în jos sau de jos în sus = în direcţie verticală (ascendentă sau descendentă). De sus (şi) până jos = în întregime, tot. În sus şi în jos = încoace şi încolo, de colo-colo. Cu faţa în sus = (despre oameni) culcat pe spate. Cu gura în sus = (despre obiecte care au o deschizătură) cu deschizătura în partea de deasupra. Cu fundul în sus = întors pe dos, răvăşit; în dezordine; fig. morocănos, furios. A duce (sau a lua, a aduce pe cineva) pe sus = a duce (sau a lua, a aduce pe cineva) cu forţa, cu sila. A-i sta (cuiva) capul sus = a fi în viaţă, a trăi. A se ţine (sau a fi, a umbla) cu nasul pe sus = a fi înfumurat, îngâmfat. (Substantivat, n.) A răsturna (sau a întoarce, a pune ceva) cu susul în jos = a pune (ceva) în dezordine; a răscoli, a răvăşi. A privi (sau a măsura cu ochii) pe cineva de sus în (sau până) jos şi de jos în (sau până) sus = a examina (pe cineva) cu atenţie sau cu neîncredere. ♦ În camerele din partea superioară a unei case, la etaj. ♦ (În legătură cu poziţia unui astru) Deasupra orizontului, pe cer. ♦ (pop.) Departe (în înălţime). ♦ (În loc. adj.) Sus-pus = care este într-o situaţie socială înaltă. ♢ expr. A lua (sau a privi pe cineva) de sus = a trata (pe cineva) ca pe un inferior, a privi (pe cineva) cu dispreţ, cu aroganţă. A vorbi (cuiva sau cu cineva) de sus = a vorbi (cu cineva) arogant, insolent, obraznic. 2. Înspre un loc sau un punct mai ridicat; în direcţie verticală, în înălţime; în aer, în spaţiu, în văzduh. ♢ loc. adj. şi adv. În sus = ridicat, drept, în poziţie verticală. ♢ loc. adv. În sus = a) spre înălţime, la deal; b) în aer, în văzduh, în direcţia cerului; c) dincotro curge o apă, în direcţia izvorului. ♢ expr. A sări în sus = a tresări (de bucurie, de spaimă, de mânie etc.); a izbucni. ♦ (Substantivat, n.; în loc. prep.) În susul... = a) în partea superioară (a unui lucru); b) în sens contrar cursului unei ape; c) înspre partea mai ridicată a unei aşezări sau înspre nord. Din susul... = a) din direcţia izvorului unei ape; b) dinspre partea mai ridicată a unui teren; dinspre nord. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Strigăt de comandă echivalent cu "ridică-te!", "ridicaţi-vă!"; p. ext. strigăt de încurajare, de aprobare, de simpatie. 3. (La comparativ, urmat de prep. "de", indică o limită în raport cu o vârstă, o greutate, o valoare) Peste, mai mult de... ♢ expr. Mai pe sus decât = mai presus decât, mai mult decât... 4. (La comparativ, indică o pagină, un capitol, un alineat într-un text) În cele precedente, în cele spuse sau arătate mai înainte, înapoi cu câteva pagini sau cu câteva rânduri. ♦ Sus-citat = citat mai înainte, pomenit în cele spuse sau scrise înainte. Sus-numit (şi substantivat) = menţionat, amintit, citat mai înainte. 5. În registrul acut, înalt, ridicat al vocii sau al unui instrument. ♢ expr. Sus şi tare = a) ferm, categoric, energic; b) în auzul tuturor, în gura mare. 6. (În mistica creştină) În cer, în rai. ♢ loc. adv. De sus = de la Dumnezeu. – lat. susum (= sursum).

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



Sus ≠ jos

Trimis de siveco, 14.03.2008. Sursa: Antonime



SUS adv. deasupra. (Se vede sus.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



sus adv.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SUS¹ adv. 1) Într-un loc situat la o înălţime mai mare decât altul; la înălţime; deasupra. ♢ De jos în sus la deal; în ascensiune. Cu fundul în sus a) întors cu faţa în jos; răsturnat; b) în dezordine; c) morocănos; supărat; indispus. De sus a) de deasupra; din partea mai ridicată; din înălţime; b) pornind de la conducere, de la centru; c) făcând parte din clasele bogate; privitor la clasele privilegiate. De sus şi până jos din cap până în picioare; în întregime; tot. A se ţine (sau a fi, a umbla) cu nasul pe sus a fi înfumurat. A vorbi de sus a vorbi arogant; a vorbi cu dispreţ. A lua (sau a privi) pe cineva de sus a trata pe cineva ca pe un inferior; a privi cu dispreţ. A privi (sau a măsura) cu ochii (pe cineva) de sus în (sau până) jos a examina (pe cineva) cu atenţie sau cu neîncredere. Cei de sus şefii (unei colectivităţi). Cele de mai sus cele spuse sau scrise anterior. 2) În direcţie verticală; în înălţime; deasupra. ♢ În sus a) ridicat; b) spre un loc mai înalt; la deal; c) în aer; în direcţia cerului; d) în direcţia izvorului unei ape curgătoare. Mai sus a) spre o înălţime mai mare; b) mai spre nord. Mai sus de mai mult de...; peste... A sări în sus a-şi manifesta brusc bucuria, spaima etc.; a tresări; a izbucni. Cu un cap mai sus mult superior. Mâinile sus ! ordin prin care cineva e prevenit să se predea. sus! comandă adresată cuiva pentru a se ridica în picioare. Pe sus a) pe deasupra; b) prin aer; c) purtat în braţe; d) cu forţa; forţat. 3) În cer; în rai. ♢ De sus din cer; de la Dumnezeu. Cel de sus Dumnezeu. 4) muz. Înălţat; ridicat. ♢ sus şi tare a) (în mod) hotărât, categoric, răspicat; b) în auzul tuturor; deschis. /<lat. susum

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SUS² n. 1) Partea de deasupra. ♢ A răsturna (sau a întoarce) ceva (sau toate) cu susul în jos a face mare dezordine. 2) Partea de nord. Vânt din sus. /<lat. susum

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



sus, adv. – 1. Deasupra, în înălţime. – 2. În direcţia munţilor. – 3. În direcţia izvorului unei ape. – 4. În locul anterior. – În sus, spre deal, spre înălţime. – Pe sus, în înălţime; cu un mijloc de transport; cu forţa. – Mai (pre)sus, peste, deasupra. – Cel de sus, Dumnezeu. – 5. (interj.) Hai, înainte. – 6. (Prefix) Înainte, în locul anterior; sus-amintitul. – 7. (s.n.) Parte superioară sau anterioară. – Mr. (n)sus, megl. (an)sus, istr. sus. lat. sūsŭm (Puşcariu 1703; REW 8478), forma vulgară de la sūrsŭm, cf. vegl. sois, it. su(so), calabr., prov., v. fr., cat. sus, sp., port. suso. – Der. susean, s.m. (muntean, locuitor de pe platou).

Trimis de blaurb, 13.02.2009. Sursa: DER