dispreţui

dispreţui
DISPREŢUÍ, dispreţuiesc, vb. IV. tranz. A avea sau a manifesta dispreţ faţă de cineva sau de ceva; a trata cu dispreţ pe cineva sau ceva, a nu lua în seamă. [var.: (înv.) despreţuí vb. IV] – Dispreţ + suf. -ui.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A dispreţui ≠ a aprecia, a preţui, a respecta
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DISPREŢUÍ vb. a desconsidera, a nesocoti, (înv.) a defăima, a mepriza, a ocărî. (De ce îl dispreţui?; nu dispreţui ceea ce ţi se oferă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

dispreţuí vb. → preţui
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

A DISPREŢU//Í dispreţuiiésc tranz. A trata cu dispreţ; a desconsidera. [Sil. -ţu-i] /dispreţ + suf. dispreţuiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DISPREŢUÍ vb. IV. tr. A avea dispreţ pentru cineva sau pentru ceva, a desconsidera pe cineva. ♦ A nu preţui pe cineva sau ceva. [cf. it. disprezzare].
Trimis de LauraGellner, 17.05.2006. Sursa: DN

DISPREŢUÍ vb. tr. a avea dispreţ pentru cineva sau ceva; a desconsidera. (< dispreţ)
Trimis de raduborza, 21.01.2008. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • desconsidera — DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. tranz. A nu da cuiva consideraţia, stima, atenţia cuvenită; a dispreţui. – Des1 + considera (după fr. déconsidérer). Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DESCONSIDERÁ vb. v. dispreţui. Trimis de… …   Dicționar Român

  • dispreţuitor — DISPREŢUITÓR, OÁRE, dispreţuitori, oare, adj. (Adesea adverbial) Care dispreţuieşte, care exprimă sau dovedeşte dispreţ. [pr.: ţu i ] – Dispreţui + suf. tor. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DISPREŢUITÓR adj. 1. batjocoritor. (Ton… …   Dicționar Român

  • detesta — DETESTÁ, detest, vb. I. tranz. şi refl. recipr. A nu (se) putea suferi, a (se) dispreţui profund. – Din fr. détester, lat. detestari. Trimis de Iris, 20.05.2004. Sursa: DEX 98  A detesta ≠ a venera Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  …   Dicționar Român

  • dispreţuire — DISPREŢUÍRE, dispreţuiri, s.f. Acţiunea de a dispreţui. [var.: (înv.) despreţuíre s.f. ) – v. dispreţui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DISPREŢUÍRE s. desconsiderare, nesocotire. (dispreţuire colegilor.) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • mepriza — MEPRIZÁ, mepriz, vb. I. tranz. (Franţuzism; înv.) A dispreţui. – Din fr. mépriser. Trimis de LauraGellner, 27.05.2004. Sursa: DEX 98  MEPRIZÁ vb. v. desconsidera, dispreţui, nesocoti. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • execra — EXECRÁ, execrez, vb. I. tranz. (Franţuzism) A detesta, a urî, a dispreţui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... [pr.: eg ze ] – Din fr. exécrer, lat. execrari. Trimis de ionel bufu, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  execrá vb. (sil. cra) [x pron. gz] …   Dicționar Român

  • borî — BORÎ, borăsc, vb. IV. intranz. şi tranz. (pop.) A vomita. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BORÎ vb. v. deborda, vărsa, voma, vomita. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinoni …   Dicționar Român

  • defăima — DEFĂIMÁ, defăimez, vb. I. tranz. 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ (Rar) A se face de râs, a se compromite. 2. (înv.) A dispreţui, a subaprecia; a umili, a înjosi. [prez. ind. şi.: defáim] – Din lat …   Dicționar Român

  • nesocoti — NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. tranz. A nu respecta, a nu preţui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a dispreţui; a nu ţine seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziţie. – Ne + socoti. Trimis de… …   Dicționar Român

  • admira — ADMIRÁ, admír, vb. I. tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari. Trimis de ana zecheru, 12.08.2002. Sursa: DEX 98  A admira ≠ a dispreţui, a detesta, a nesocoti Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”