- borî
- BORÎ, borăsc, vb. IV. intranz. şi tranz. (pop.) A vomita. – et. nec.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BORÎ vb. v. deborda, vărsa, voma, vomita.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeborî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. borăsc, imperf. 3 sg. borá; conj. prez. 3 sg. şi pl. boráscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA BOR//Î́ borîăsc 1. tranz. pop. (alimentele) A da afară pe gură; a vomita; a vărsa; a deborda. 2. intranz. A da afară pe gură alimentele din stomac. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXborî (borắsc, -ît), vb. – A vărsa, a vomita. lat. *abhŏrrῑre, de la abhŏrrēscĕre, de conjug. ca în it. aborrire, prov., v. fr., cat. aborrir, sp. aburrir (cf. REW 23). Cu excepţia sp., sensul romanic este cel etimologic, de "a urî". Semantismul rom. se explică prin confuzia firească a reacţiei de a vomita cu ideea de a dispreţui sau urî ceva; cf. gr. σϰύβαλον "rest de mîncare, excremente", faţă de σϰυβαλίζω "a dispreţui"; sau fr. vomir "a vomita" cu sensul de "a urî"; în expresia celui-là, je le vomis. Cuvîntul este general cunoscut (ALR, 145) şi folosit de la Coresi; astfel încît nu se poate admite cum, a presupus Juilland, Cah. Puşcariu, I, 159, că este vorba de un împrumut din ţig. Der. borală, s.f. (Trans. de Sud, spermă); borîcios, adj. (repugnant, care provoacă greaţă); borîtor, adj. (care vomită, vomitiv); borîtură (var. borătură), s.f. (vomitat).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.