admira

ADMIRÁ, admír, vb. I. tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.

Trimis de ana_zecheru, 12.08.2002. Sursa: DEX '98



A admira ≠ a dispreţui, a detesta, a nesocoti

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



admirá vb., ind. prez. 1 sg. admír, 3 sg. şi pl. admíră

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ADMIRÁ admír tranz. A privi cu multă plăcere şi bucurie. admira natura. /<fr. admirer, lat. admirari

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ADMIRÁ vb. I. tr. A privi, a preţui cu sentimente de încântare, de mirare şi plăcere. [P.i. admir. / < fr. admirer, cf. lat. admirari].

Trimis de LauraGellner, 22.02.2006. Sursa: DN



admirá (-r, -át), vb. – A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de admiraţie. < fr. admirer. – Der. (din fr.) admirabil, adj.; admirativ, adj.; admiraţie, s.f.; admirator, adj.

Trimis de blaurb, 27.08.2006. Sursa: DER



ADMIRÁ vb. tr. a privi, a preţui cu sentimente de încântare, de mirare şi plăcere. (< fr. admirer, lat. admirare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN