- tuşă
- TÚŞĂ1, tuşe, s.f. 1. 1. Mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convenţional, fixată la capătul unei pârghii articulate a maşinii de scris, de calculat, de cules. 2. Clapă la orgă sau la pian. II. Limită regulamentară a unor terenuri sportive (trasată cu o linie vizibilă). ♦ Scoatere a mingii dincolo de tuşă1 (II 1) şi repunerea ei în joc. III. Lovitură care atinge pe adversar, la jocul de scrimă. IV. Felul de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care defineşte stilul unui pictor. – Din fr. touche.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TUŞĂ2, tuşi, s.f. (pop. şi fam.) Mătuşă. – Din [mă]tuşă.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TÚŞĂ s. v. mătuşă, tanti.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTÚŞĂ s. v. clapă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetúşă (piesă de metal, clapă, limită, mod de a aplica culoarea, lovitură la scrimă) s. f., art. túşa, g.-d. art. túşei; pl. túşeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictúşă (mătuşă) s. f., art. túşa, g.-d. art. túşiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÚŞ//Ă1 tuşăe f. 1) Linie care marchează limitele laterale ale unui teren sportiv. 2) Ieşire a balonului dincolo de această linie şi repunerea lui în joc. 3) Lovitură regulamentară la scrimă prin care se atinge adversarul, notată cu puncte în folosul executantului. [G.-D. tuşei] /<fr. toucheTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTÚŞ//Ă2 tuşăe f. 1) Piesă metalică pe care este imprimat un corp de literă, o cifră sau un alt semn grafic (la maşinile de dactilografiat, de cules etc.). 2) Fiecare dintre clapele unui instrument muzical cu claviatură (pian, orgă, clavecin etc.). [G.-D. tuşei] /<fr. toucheTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTÚŞ//Ă3 tuşăe f. (în pictură) Mod de aplicare a culorilor pe pânză, caracteristic, mai ales, unui pictor. /<fr. toucheTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTÚŞĂ s.f. I. 1. (pict.) Fel de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care defineşte stilul unui pictor; urmă de pensulă în pasta unui tablou. 2. (Sport) Linie care delimitează un teren de joc. ♦ Ieşirea mingii peste această linie şi repunerea ei în joc. 3. Lovitură care atinge pe adversar la jocul de scrimă. II. 1. Mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convenţional, fixată la capătul unei pârghii a maşinii de scris, de calculat sau de cules. 2. Placă la claviatura unui pian, a unei orgi etc. [< fr. touche].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTÚŞĂ s. f. I. 1. manieră de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care devineşte stilul unui pictor; urmă de pensulă în pasta unui tablou. 2. (fotbal, rugbi) linie care delimitează un teren de joc. ♢ ieşirea mingii peste această linie şi repunerea ei în joc. 3. lovitură care atinge pe adversar, la scrimă. II. 1. mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convenţional, fixată la capătul unei pârghii a maşinii de scris, de calculat sau de cules. 2. placă la claviatura unui pian, a unei orgi etc. (< fr. touche)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.