- tuşa
- TUŞÁ, tuşez, vb. I. tranz. 1. (Franţuzism) A emoţiona. 2. A verifica netezimea suprafeţelor metalice de contact sau de sprijin ale unui element de maşină. – Din fr. toucher.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98tuşá vb., ind. prez. 1 sg. tuşéz, 3 sg. şi pl. tuşeáză, 1 pl. tuşăm; ger. tuşândTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTUŞÁ vb. I. tr. 1. (Franţuzism) A impresiona, a mişca; a interesa. 2. A controla planeitatea suprafeţelor unei piese metalice prin contactul dintre aceasta şi un instrument pe care s-a aplicat un strat de vopsea. [P.i., 3,6 -şează. / < fr. toucher].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTUŞÁ vb. tr. 1. a emoţiona, a impresiona, a mişca; a interesa. 2. a controla planeitatea suprafeţelor unei piese metalice prin contactul dintre aceasta şi un instrument pe care s-a aplicat un strat de vopsea. 3. a atinge. (< fr. toucher)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.