luptă

LÚPTĂ, lupte, s.f. 1. Încăierare, bătaie între două (sau mai multe) persoane (de obicei fără folosirea armelor), care caută să se învingă una pe alta (sau unele pe altele). ♢ Luptă dreaptă = luptă (1) corp la corp, fără arme şi fără vicleşuguri. ♦ (La pl.) Ramură sportivă în care se întrec, după anumite reguli, doi luptători. ♢ Lupte clasice (sau greco-romane) = formă de lupte în care procedeele tehnice reglementare se aplică numai la parte superioară a corpului (de la linia de centură în sus). Lupte libere = formă de lupte la care procedeele tehnice se aplică la oricare din părţile corpului, putând fi executate şi cu ajutorul picioarelor. 2. Ciocnire armată între două forţe inamice; bătălie. ♦ fig. Ciocnire între două forţe care acţionează în sens contrar. ♢ Luptă de clasă = (în teoria marxist-leninistă) luptă desfăşurată pe plan economic, politic şi ideologic între clase cu interese fundamental opuse. 3. Străduinţă depusă de cineva pentru a învinge o greutate, o nevoie sau pentru a se apăra. 4. Străduinţă depusă de cineva pentru a combate o idee, o concepţie, o deprindere; combatere. – lat. lucta.

Trimis de rscurt, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



Luptă ≠ pace

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



LÚPTĂ s. 1. v. bătaie. 2. v. bătălie. 3. (SPORT) (pop.) trântă. 4. v. concurenţă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



lúptă s. f., g.-d. art. lúptei; pl. lúpte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LÚPT//Ă luptăe f. 1) Încăierare, bătaie între două sau mai multe persoane. 2) Întrecere sportivă între doi luptători. 3) Ciocnire între două forţe armate duşmane. 4) fig. Ciocnire între două forţe (tendinţe) care acţionează în sens contrar (pe plan politic şi economic). 5) Efort, străduinţă pentru a învinge o greutate, pentru a-şi crea condiţii normale de trai. 6) Efort, străduinţă pentru combaterea unor idei sau concepţii. [G.-d. luptei] /<lat. lucta

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



lúptă (lúpte), s.f. – Bătălie. – Mr. (luftă). lat. lucta (Meyer 247; Puşcariu 1003; Candrea-Dens., 1031; REW 5147; Tiktin), cf. it. lotta, fr. lutte, sp. lucha, port. luta, alb. ljuftë (Philippide, II, 645), de unde mr. Der. lupta, vb. (a se bate), din lat. luctāre (Puşcariu 1002; Candrea-Dens., 1030; REW 5148), cf. mr. alumtu, alumtare, it. lottare, prov., sp. luchar, fr. lutter, cat. lluytar, port. lutar; luptaci, adj. (înv., care luptă); luptător, s.m. (militar); înlupta, vb. (Trans. de S., a învinge).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER