dispune

dispune
DISPÚNE, dispún, vb. III. 1. tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. intranz. A avea la dispoziţie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorinţă. 3. intranz. A ieşi învingător într-o competiţie sportivă, într-un meci; a învinge. 4. tranz. A aşeza într-o anumită ordine; a aranja. 5. refl. A căpăta o bună dispoziţie, a deveni vesel; a se înveseli. – Din fr. disposer, lat. disponere (după pune).
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A se dispune ≠ a se indispune, a se întrista
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DISPÚNE vb. 1. v. ordona. 2. decreta. 3. v. aranja. 4. v. întrece. 5. v. distra. 6. v. avea.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dispúne vb. → pune
Trimis de siveco, 01.12.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

A DISPÚNE dispún 1. tranz. 1) (soluţii, persoane etc.) A alege cu fermitate; a hotărî. 2) A cere în mod autoritar şi oficial; a porunci; a ordona; a comanda. 3) (obiecte, fiinţe) A aşeza într-o anumită ordine; a aranja; a orândui; a rândui; a ordona. 2. intranz. 1) A se folosi după bunul plac. 2) A repurta o victorie într-o competiţie sportivă; a învinge; a birui. /<fr. disposer, lat. disponere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DISPÚNE mă dispún intranz. A căpăta o bună dispoziţie; a deveni vesel; a se înveseli. /<fr. disposer, lat. disponere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DISPÚNE vb. III. 1. tr. A hotărî, a decide; a ordona. 2. intr. A avea la dispoziţie; a avea posibilitatea de a decide după plac. 3. intr. A învinge într-o competiţie sportivă. 4. tr. A aşeza, a pune într-o anumită ordine. 5. refl. A căpăta bună dispoziţie, a se înveseli. [P.i. dispún, conj. -nă. / după fr. disposer, lat. disponere].
Trimis de LauraGellner, 16.03.2007. Sursa: DN

dispúne (dispún, ús), vb. – 1. A hotărî, a decide. – 2. A avea la dispoziţie. – 3. A învinge (în sport). – 4. A aranja. – 5. (refl.) A se înveseli. lat. disponere (sec. XIX). Este dublet neol. de la despune. – Der. disponibil, adj., din fr.; disponibilitate, s.f., din fr.; disponenda, s.f. (restituire), termen comercial, din lat. disponenda prin intermediul germ.; dispoziţi(un)e, s.f., din fr.; indispune, vb. (a indispune); indispoziţie, s.f. (stare a celui bolnav); predispune, vb., din fr.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

DISPÚNE vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide; a ordona. 2. a aşeza, a aranja într-o anumită ordine. II. intr. 1. a avea la dispoziţie; a avea posibilitatea de a decide după plac. 2. a învinge într-o competiţie sportivă. III. refl. a căpăta bună dispoziţie, a se înveseli. (după fr. disposer, lat. disponere)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • disponibilitate — DISPONIBILITÁTE, disponibilităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi disponibil; starea a ceea ce este disponibil. 2. (În loc. adv.) În disponibilitate = scos (temporar) dintr o slujbă (cu posibilitatea de a fi rechemat în activitate). 3. Lucru, bun de… …   Dicționar Român

  • eşalona — EŞALONÁ, eşalonez, vb. I. tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părţi la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (fin.) A repartiza o sumă de bani în aşa fel, încât plata să se efectueze pe rând şi la date succesive, dinainte… …   Dicționar Român

  • ordona — ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, vb. I. tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (înv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri. [var.: (înv.)… …   Dicționar Român

  • predispune — PREDISPÚNE, predispún, vb. III. tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziţie, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate faţă de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune).… …   Dicționar Român

  • avea — AVEÁ, am, vb. II. tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda, a deţine. ♢ expr. (fam.) Ce am avut şi ce am pierdut = n am ce pierde; puţin îmi pasă. ♢ fig. (Complementul indică abstracte) A avea o idee. ♢ loc. vb. A avea asemănare = a se asemăna. A avea… …   Dicționar Român

  • lichiditate — LICHIDITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi lichid (1). 2. (fin.) Totalitatea banilor de care dispune o întreprindere, un patron etc. pentru a face plăţile în termen. – Din fr. liquidité. Trimis de LauraGellner, 23.05.2004. Sursa: DEX 98  lichiditáte… …   Dicționar Român

  • rezervă — REZÉRVĂ, rezerve, s.f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte şi păstrată pentru a fi întrebuinţată mai târziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai… …   Dicționar Român

  • disponibil — DISPONÍBIL, Ă, disponibili, e, adj., s.n. 1. adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinaţie precisă, care stă la dispoziţie pentru a fi utilizat. ♦ (Despre oameni) Care nu este ocupat; liber; care a fost scos (temporar) dintr… …   Dicționar Român

  • dispunere — DISPÚNERE, dispuneri, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) dispune şi rezultatul ei. – v. dispune. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DISPÚNERE s. v. alcătuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  dispúnere s. f., g. d. art …   Dicționar Român

  • dispus — DISPÚS, Ă, dispuşi, se, adj. Aflat într o situaţie sau într o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; înclinat să... gata să... expr. A fi (bine) dispus = a) a avea bună dispoziţie, a fi vesel, mulţumit; b) a fi uşor ameţit de băutură …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”