- disponibilitate
- DISPONIBILITÁTE, disponibilităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi disponibil; starea a ceea ce este disponibil. 2. (În loc. adv.) În disponibilitate = scos (temporar) dintr-o slujbă (cu posibilitatea de a fi rechemat în activitate). 3. Lucru, bun de care se poate dispune; rezervă. 4. (Mai ales la pl.) Stare sufletească în care sentimentele şi raţiunea se manifestă libere şi în plenitudinea lor. – Din fr. disponibilité.Trimis de LauraGellner, 13.02.2005. Sursa: DEX '98disponibilitáte s. f., g.-d. art. disponibilităţii; pl. disponibilităţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDISPONIBILIT//ÁTE disponibilitateăţi f. 1) Caracter disponibil. 2) Situaţie a unui funcţionar care nu este angajat şi poate fi rechemat la serviciu. ♢ A pune în disponibilitate a concedia. 3) mai ales la pl. Persoană sau obiect de care poate dispune cineva la nevoie; rezervă. [art. disponibilitatea; G.-D. disponibilităţii] /<fr. disponibilitéTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISPONIBILITÁTE s.f. Lucru de care se poate dispune; rezervă. ♢ Disponibilităţi bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituţie. ♦ Principiu de drept civil potrivit căruia părţile din proces pot dispune de dreptul invocat în faţa organului de jurisdicţie. ♦ Situaţie a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel. ♢ A pune în disponibilitate = a concedia dintr-o funcţie, dintr-un post, (mai ales) a scoate din armată. [cf. fr. disponibilité].Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DNDISPONIBILITÁTE s. f. 1. însuşirea, starea a ceea ce este disponibil. 2. lucru de care se poate dispune; rezervă. o disponibilitateăţi bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituţie; disponibilitate monetară = cash. ♢ principiu de drept civil potrivit căruia părţile din proces pot dispune de dreptul invocat în faţa organului de jurisdicţie. ♢ situaţie a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel. o a pune în disponibilitate = a concedia dintr-o funcţie, dintr-un post. 3. stare sufletească în care sentimentele şi raţiunea se manifestă neîngrădit. 4. (lingv.) posibilitate a unui cuvânt de a îndeplini o funcţie, de a intra în raport cu alte cuvinte. (< fr. disponibilité)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
