indispus — INDISPÚS, Ă, indispuşi, se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. ♦ Care nu se simte bine, care este uşor bolnav. ♦ (fam.; despre femei) Care este în perioada de menstruaţie. – v. indispune. cf. fr. i n d i s p o s é. Trimis… … Dicționar Român
cronologic — CRONOLÓGIC, Ă, cronologici, ce, adj. Care se referă la cronologie; dispus în ordinea succesiunii în timp. – Din fr. chronologique. Trimis de IoanSoleriu, 23.05.2007. Sursa: DEX 98 CRONOLÓGIC adj. diacronic, evolutiv, istoric. (Expunere… … Dicționar Român
fasciculat — FASCICULÁT, Ă, fasciculaţi, te, adj. Dispus în formă de fascicul, de mănunchi, de tufă. Rădăcină fasciculată. – Din fr. fasciculé. Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX 98 fasciculát adj. m., pl. fasciculáţi; f. sg. fasciculátă … Dicționar Român
foliat — FOLIÁT, Ă, foliaţi, te, adj. 1. Care are frunze, cu foi. 2.. (chim.) Dispus în lame subţiri. [pr.: li at] – Din fr. folié. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 foliát adj. m. (sil. li at), pl. foliáţi; … Dicționar Român
înclina — ÎNCLINÁ, înclín, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) apleca în jos sau într o parte; a (se) pleca. ♦ refl. A face o plecăciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) închina. ♦ refl. fig. (Despre soare) A coborî către asfinţit, a apune; (despre zi) a se… … Dicționar Român
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
catenar — catenár adj. m., pl. catenári; f. sg. catenáră, pl. catenáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CATENÁR, Ă adj. (Rar) Dispus, aşezat în lanţ, în formă de lanţ, în serii. ♢ Suspensie catenară (şi … Dicționar Român
chef — CHEF, chefuri, s.n. 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (şi cântec). 2. Stare de (uşoară) beţie şi de bună dispoziţie a omului care a băut. 3. Bună dispoziţie, voie bună, veselie; toane bune. 4. Voie, poftă, dorinţă. ♦ Dorinţă ciudată,… … Dicționar Român
chefliu — CHEFLÍU, ÍE, cheflii, adj. Căruia îi plac chefurile; p. ext. cu chef, ameţit de băutură; vesel, bine dispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli). Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHEFLÍU adj., s. petrecăreţ, (înv. şi reg.) petrecător, ( … Dicționar Român
distih — DISTÍH, distihuri, s.n. Grup de două versuri cu structură metrică de obicei deosebită şi care împreună alcătuiesc o strofă cu sens de sine stătător. – Din fr. distique, lat. distichon. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 distíh s … Dicționar Român