eşichier — EŞICHIÉR, eşichiere, s.n. 1. Dispunere a unor obiecte pe două sau mai multe rânduri, cu intervale uniforme între ele. 2. Dispozitiv în care trupele unei unităţi, aşezate masat în careuri, sunt despărţite prin intervale egale. [pr.: chi er] – Din… … Dicționar Român
nervuraţie — NERVURÁŢIE, nervuraţii, s.f. (Rar) Ansamblu de nervuri; mod de dispunere a nervurilor. – Nervură + suf. aţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 nervuráţie s. f. (sil. ţi e), art. nervuráţia (sil. ţi a), g. d. art. nervuráţiei;… … Dicționar Român
pagina — PAGINÁ, paginez, vb. I. tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărţi, ale unui manuscris etc. 2. (tipogr.) A aşeza în format de pagini un text cules (şi aflat în şpalturi), pentru a obţine forma definitivă a lucrării… … Dicționar Român
prefoliaţie — PREFOLIÁŢIE, prefoliaţii, s.f. Mod de dispunere a frunzelor în mugur. [pr.: li a ] – Din fr. préfoliation. Trimis de oprocopiuc, 08.04.2004. Sursa: DEX 98 prefoliáţie s. f. → foliaţie Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
caligramă — CALIGRÁMĂ, caligrame, s.f. Mod special de dispunere a versurilor, care are ca scop reprezentarea grafică a simbolurilor sau sugestiilor dintr o poezie. – Din fr. calligramme. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 caligrámă s. f., pl.… … Dicționar Român
carelaj — careláj s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CARELÁJ s.n. Dispunere a elementelor care învelesc o construcţie în formă de figuri geometrice. ♦ Pardoseală, pavaj alcătuit din piese aşezate în carouri. [< fr.… … Dicționar Român
compoziţie — COMPOZÍŢIE, compoziţii, s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; structură, compunere, alcătuire. 2. Operă, bucată, compunere artistică, în special muzicală. ♦ Studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; totalitatea… … Dicționar Român
formaţie — FORMÁŢIE, formaţii, s.f. 1. Alcătuire, întocmire, organizare, constituire. 2. (geol.) Strat de roci caracterizate prin anumite particularităţi ale constituţiei lor şi care s au format în anumite condiţii geologice dintr o anumită perioadă de timp … Dicționar Român
inflorescenţă — INFLORESCÉNŢĂ, inflorescenţe, s.f. Ansamblu de flori dispuse pe un ax sau pe un complex de axe în diferite moduri, specifice diferitelor familii de plante cărora le aparţine. ♦ Totalitate a florilor dispuse pe un lujer. – Din fr. inflorescence.… … Dicționar Român
ornamentică — ORNAMÉNTICĂ s.f. 1. Mod specific unui popor sau unui stil de a concepe şi a dispune ornamentele în arhitectură şi în arta aplicată. 2. Totalitatea motivelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil. 3. (muz.) Totalitatea sunetelor care… … Dicționar Român
