bicher — bichér, bichéri, s.m. (reg.) 1. om petrecăreţ, chefliu, ştrengar. 2. cioban înstărit, asociat cu stăpânul. Trimis de blaurb, 23.03.2006. Sursa: DAR bichér (bichéri), s.m. – (Trans.) Pramatie, chefliu. Mag. betyar flăcău de la ţară; petrecăreţ… … Dicționar Român
petrecăreţ — PETRECĂRÉŢ, EÁŢĂ, petrecăreţi, e, adj., s.m. şi f. (Persoană) căruia îi place să petreacă mult şi des, (om) iubitor de petreceri; (om) chefliu, petrecător. – Petrece + suf. ăreţ. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PETRECĂRÉŢ adj., s. 1 … Dicționar Român
viveur — s.m. (Franţuzism; şi bon viveur) Om petrecăreţ, om de viaţă, chefliu. [pron. vör. / < fr. viveur]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN VIVEUR Vö R/ s. m. (şi bon viveur) om petrecăreţ, om de viaţă, chefliu. (< fr. viveur) Trimis … Dicționar Român
bonvivant — BONVIVÁNT s. m. om vesel, chefliu. (< fr. bon vivant) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
buiac — BUIÁC, Ă, buieci, ce, adj. (reg.) 1. Care trăieşte bine, răsfăţat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 buiác adj. m., pl. buiéci; f … Dicționar Român
chef — CHEF, chefuri, s.n. 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (şi cântec). 2. Stare de (uşoară) beţie şi de bună dispoziţie a omului care a băut. 3. Bună dispoziţie, voie bună, veselie; toane bune. 4. Voie, poftă, dorinţă. ♦ Dorinţă ciudată,… … Dicționar Român
chiulhan — CHIULHÁN s.n. v. chiolhan. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 chiulhán ( ne), s.n. – Banchet, zaiafet, chef. – var. chiolhan. tc. külhan cuptor de încălzit baia (Şeineanu, II, 118; Lokotsch 1234). Semantismul rom. se explică prin… … Dicționar Român
corhei — corhéi adj. m. (reg.) care se ţine de petreceri, chefliu, beţivan. Trimis de blaurb, 25.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
coribant — CORÍBANT, coribanţi, s.m. Preot al zeiţei greceşti Cibela, al cărei cult avea un caracter orgiac. – Din fr. corybante. Trimis de IoanSoleriu, 15.05.2004. Sursa: DEX 98 coribánt s. m., pl. coribánţi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar … Dicționar Român
crăişor — CRĂIŞÓR, crăişori, s.m. Diminutiv al lui crai (1); fiu de crai, de prinţ. [pr.: cră i ] – Crai + suf. işor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CRĂIŞÓR s. v. principe, prinţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime crăişór … Dicționar Român
