buiac

buiac
BUIÁC, -Ă, buieci, -ce, adj. (reg.) 1. Care trăieşte bine, răsfăţat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

buiác adj. m., pl. buiéci; f. sg. buiácă, pl. buiéce
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BU//IÁC buiaciácă (buiaciéci, buiaciéce) pop. 1) (despre plante) Care creşte foarte repede şi mare. 2) (despre fiinţe) Care este foarte vesel şi energic; neastâmpărat. [Sil. bu-iac] /<sl. bujaku
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

buiác (buiácă) adj. – 1. Nechibzuit, nebunatic. – 2. Exaltat, nebun, aiurit. – 3. Chefliu, petrecăreţ. – 4. (înv.) Exuberant, roditor. sl. bujakŭ "nebun" (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Lexicon, 48; Cihac, II, 32; Berneker 98). Pentru sensul 4, cf. fr. herbes folles. cf. buiestru, buimac. Der. buieci (var. buici), vb. (a prospera, a fi din belşug; a se mîndri; a chefui); buiecie, s.f. (mîndrie, nebunie); îmbuieci, vb. înv. (a se mândri; a se îngrăşa).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • buiác — adj. m., pl. buiéci; f. sg. buiácã, pl. buiéce …   Romanian orthography

  • buiestru — BUIÉSTRU, IÁSTRĂ, buieştri, iestre, s.m., s.n., adj. 1. s.n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia paşii se fac cu picioarele din aceeaşi parte. 2. adj., s.m. Buiestraş. 3. adj. Nărăvaş; neastâmpărat, zburdalnic. – et. nec. Trimis …   Dicționar Român

  • boaită — BOÁITĂ, boaite, s.f. (pop.) Vită (slabă). ♦ Termen de batjocură pentru oameni. – cf. magh. b o j t i vite cornute . Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  boáită s. f. (sil. boai ), pl. boáite Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • bui — BUÍ, buiesc, vb. IV. intranz. A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – cf. scr. b u j a t i. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BUÍ vb. v. erupe, irupe, izbucni, năvăli, răbufni, ţâşni. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • buici — BUICÍ, buicesc, vb. IV. intranz. (reg.; despre plante şi vite) A se dezvolta, a creşte peste măsură (în dauna rodului). [pr.: bu i ci] – Din buiac. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • buimac — BUIMÁC, Ă, buimaci, ce, adj. Ameţit (de somn, de beţie, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Buimac ≠ dezmeticit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  BUIMÁC adj. 1 …   Dicționar Român

  • îmbuiba — ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. refl. şi tranz. A mânca şi a bea (sau a da să mănânce şi să bea) peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – et. nec. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎMBUIBÁ vb. 1. a (se) ghiftui, a (se) îndopa, (prin… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”