- buiac
- BUIÁC, -Ă, buieci, -ce, adj. (reg.) 1. Care trăieşte bine, răsfăţat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98buiác adj. m., pl. buiéci; f. sg. buiácă, pl. buiéceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBU//IÁC buiaciácă (buiaciéci, buiaciéce) pop. 1) (despre plante) Care creşte foarte repede şi mare. 2) (despre fiinţe) Care este foarte vesel şi energic; neastâmpărat. [Sil. bu-iac] /<sl. bujakuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbuiác (buiácă) adj. – 1. Nechibzuit, nebunatic. – 2. Exaltat, nebun, aiurit. – 3. Chefliu, petrecăreţ. – 4. (înv.) Exuberant, roditor. sl. bujakŭ "nebun" (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Lexicon, 48; Cihac, II, 32; Berneker 98). Pentru sensul 4, cf. fr. herbes folles. cf. buiestru, buimac. Der. buieci (var. buici), vb. (a prospera, a fi din belşug; a se mîndri; a chefui); buiecie, s.f. (mîndrie, nebunie); îmbuieci, vb. înv. (a se mândri; a se îngrăşa).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.