- disputa
- DISPUTÁ, dispút, vb. I. 1. tranz. (Despre persoane, grupări sau colectivităţi; construit cu dativul pronumelui) A lupta pentru dobândirea unui lucru, pentru întâietate, a fi în concurenţă, în rivalitate pentru...; a rivaliza. 2. refl. (Despre întreceri, competiţii sportive) A avea loc; a se desfăşura. – Din fr. disputer, lat. disputare.Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98DISPUTÁ vb. a se desfăşura, a se juca. (Meciul se disputa pe Stadionul Giuleşti.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedisputá vb., ind. prez. 1 sg. dispút, 3 sg. şi pl. dispútăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DISPUTÁ dispút 1. tranz. (persoane, colectivităţi etc.) A pune în luptă pentru a căpăta în posesiune. disputa un premiu. 2. intranz. 1) A purta o dispută; a discuta; a conversa. 2) A vorbi în contradictoriu; a discuta. /<fr. disputer, lat. disputareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DISPUTÁ pers. 3 se dispútă intranz. (despre evenimente, fapte etc.) A avea loc; a se petrece; a se produce. /<fr. disputer, lat. disputareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISPUTÁ vb. I. tr. 1. A fi în luptă, a lupta pentru ceva, a rivaliza. ♦ intr. A susţine o dispută. ♦ refl. (Despre competiţii sportive) A avea loc, a se desfăşura. 2. A contesta (cuiva) un drept, o situaţie. [P.i. dispút. / < fr. disputer, it., lat. disputare].Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DNDISPUTÁ vb. I. tr. a fi în luptă, a lupta pentru ceva; a rivaliza. II. intr. a susţine o dispută; a discuta în contradictoriu. III. refl. (despre competiţii sportive) a avea loc, a se desfăşura. (< fr. disputer, lat. disputare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.