restituţie

RESTITÚŢIE, restituţii, s.f. Restituire. ♦ spec. Restituire de către un stat beligerant către alt stat beligerant a unor bunuri aparţinând acestuia din urmă, pe care primul stat şi le-a însuşit şi le-a transportat fără drept pe teritoriul său. – Din fr. restitution.

Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98



RESTITÚŢIE s. v. înapoiere, rambursare, restituire.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



restitúţie s. f. (sil. -ţi-e; mf. -sti-), art. restitúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. restitúţiei; pl. restitúţii, art. restitúţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RESTITÚŢIE s.f. 1. Determinare a unui punct în spaţiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, care cuprind acest punct văzut din mai multe poziţii din spaţiu. 2. (În dreptul internaţional) Înapoierea de către un stat învins a bunurilor acaparate de el în mod ilegal în timpul războiului de la statul învingător şi de la cetăţenii acestuia; restituire. [gen. -iei, var. restituţiune s.f. / cf. lat. restitutio, fr. restitution].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



!restitúţie (-ţi-e) s. f., art. restitúţia (-ţi-a), g.-d. art. restitúţiei; pl. restitúţii, art. restitúţiile (-ţi-i-)

Trimis de Laura-ana, 13.06.2007. Sursa: DOOM 2



RESTITÚŢIE s. f. 1. readucere în starea iniţială, restabilire; restituire. ♢ înapoiere de către un stat învins a bunurilor acaparate de el în mod ilegal în timpul războiului de la statul învingător şi de la cetăţenii acestuia. 2. determinare a unui punct în spaţiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, punct, văzut din mai multe poziţii din spaţiu. 3. (biol.) completare, regenerare a organelor sau părţilor de organe distruse sau vătămate. ♢ revenire la forma iniţială a fragmentelor de cromozomi rupte. (< fr. restitution, lat. restitutio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN