restitutoriu

restitutoriu
RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii,adj. (jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.
Trimis de LauraGellner, 13.10.2004. Sursa: DEX '98

restitutóriu (jur.) adj. m. (sil. mf. -sti-) [-riu pron. -riu], f. restitutórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. restitutórii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RESTITUTÓRI//U restitutoriue (restitutoriui) jur. (despre acte) Prin care se cere o restituire. /<lat. restitutorius, fr. restitutoire
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RESTITUTÓRIU, -IE adj. Prin care se cere o restituire. [pron. -riu. / < lat. restitutorius, cf. fr. restitutoire].
Trimis de LauraGellner, 22.03.2007. Sursa: DN

!restitutóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutórie (-ri-e); pl. m. şi f. restitutórii
Trimis de Laura-ana, 13.06.2007. Sursa: DOOM 2

RESTITUTÓRIU, -IE adj. (jur.) prin care se cere o restituire. (< fr. restitutoire)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • restitutorio — re·sti·tu·tò·rio agg. TS dir. non com., che ha per oggetto la restituzione di un bene o l obbligo di tale restituzione {{line}} {{/line}} DATA: 1673. ETIMO: dal lat. tardo restitutōrĭu(m), v. anche restituire …   Dizionario italiano

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”