- restitutoriu
- RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii,adj. (jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.Trimis de LauraGellner, 13.10.2004. Sursa: DEX '98restitutóriu (jur.) adj. m. (sil. mf. -sti-) [-riu pron. -riu], f. restitutórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. restitutóriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRESTITUTÓRI//U restitutoriue (restitutoriui) jur. (despre acte) Prin care se cere o restituire. /<lat. restitutorius, fr. restitutoireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRESTITUTÓRIU, -IE adj. Prin care se cere o restituire. [pron. -riu. / < lat. restitutorius, cf. fr. restitutoire].Trimis de LauraGellner, 22.03.2007. Sursa: DN!restitutóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutórie (-ri-e); pl. m. şi f. restitutóriiTrimis de Laura-ana, 13.06.2007. Sursa: DOOM 2RESTITUTÓRIU, -IE adj. (jur.) prin care se cere o restituire. (< fr. restitutoire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.