- triumfa
- TRIUMFÁ, triúmf, vb. I. intranz. 1. A repurta o victorie strălucită, a birui în luptă. 2. fig. A reuşi, a avea un mare succes; a se impune. 3. A se mândri, a jubila în urma unei victorii, a unui succes. [pr.: tri-um-. – prez. ind. şi: triumfez] – Din lat. triumphare, fr. triompher.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TRIUMFÁ vb. (livr.) a jubila. (Eu mă necăjeam, iar ea triumfa.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetriumfá vb. (sil. tri-um-), ind. prez. 1 sg. triúmf, 3 sg. şi pl. triúmfăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TRIUMFÁ triúmf intranz. 1) A repurta un triumf; a birui cu succes. 2) A încerca o mare satisfacţie în urma unui triumf; a se bucura nespus; a jubila. 3) fig. A intra în drepturi; a fi recunoscut. Adevărul a triumfat. [Sil. tri-um-] /<lat. triumphare, fr. triompherTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRIUMFÁ vb. I. intr. 1. A birui, a învinge. 2. (fig.) A reuşi, a ieşi învingător. 3. A se mândri cu o izbândă, a jubila. [pron. tri-um-, p.i. triúmf, 3,6 -fă. / < lat. triumphare, cf. fr. triompher].Trimis de LauraGellner, 20.06.2007. Sursa: DNTRIUMFÁ vb. intr. 1. a birui, a învinge. 2. (fig.) a reuşi, a ieşi învingător. 3. a se mândri cu o izbândă, a jubila. (< lat. triumphare, fr. triompher)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.